La două săptămâni de la declanșarea revoltelor care au dus la căderea Guvernului, pe fondul tragediei din "Colectiv", fostul europarlamentar Adrian Severin îl atacă dur, pe blog, pe șeful statului și face afirmații fără precedent legate de mișcările din stradă.

"Într-o democrație, „Strada” nu este poporul, ci doar un foarte mic segment al lui. Ea nu este nici măcar partea cea mai angajată a poporului, ci doar partea cea mai agitată. Nu este partea cea mai implicată, ci doar cea mai inflamată. Cu siguranță nu este partea cea mai rațională, ci partea cea mai radicală. Nu este nici partea cea mai activă, ci doar cea mai vocală. Fără îndoială, vocea „Străzii” nu poate fi ignorată; dezideratele „Străzii” trebuie tratate cu respect. Democrația este însă altceva decât dictatura „Străzii”. O democrație care, spre a da satisfacție „Străzii”, neglijează voința celor rămași acasă în așteptarea alegerilor și a dezbaterilor civilizate este doar o formă de anarhie care premerge dictaturii.

Recurgerea la un Guvern de tehnocrați - adică din afara partidelor, ideologiilor, programelor și mai ales a scrutinului popular - demonstrează eșecul democrației noastre naționale. Pot oare câteva mii de oameni (dintre care mult prea mulți veniți de pe stadioane) să decidă în locul câtorva milioane? Aceștia, după ce au votat, nu au găsit potrivit să iasă în stradă spre a-și apăra votul. Din păcate. Pot hotărî, însă, doar câteva mii că în România democrația a murit și pot ei schimba Constituția conferind „președintelui-mediator” rolul de Führer care aduce la putere guverne nu doar peste capul partidelor, ci mai ales peste votul electoratului?", e atacul dur al lui Adrian Severin.

Fostul europarlamentar a reamintit și evenimentele din 2012, când "votul favorabil demiterii președintelui, exprimat de peste șapte milioane de români, reprezentând circa 85% din votanți, a fost denunțat de „Stradă” ca fiind o lovitură de stat. În 2015, strigătele prin care, să zicem, șaptezeci de mii de români au cerut demiterea Guvernului pot oare justifica înlocuirea unui Executiv legitim cu unul fără nicio legătură cu voința exprimată la urne de câteva milioane de cetățeni, în alegeri libere și corecte? Dacă „România urnelor” a încercat să dea o lovitură de stat în 2012, „România Străzii” ce a făcut în 2015? Românii care nu au ieșit pe stradă tac, deși sunt majoritari. Ei stau acasă în durere, umilință și teamă. Străinătatea, în schimb, vorbește. Diferența în evaluarea situației din 2012 și a celei din 2015, asociată cu consecvența cu care în ambele cazuri activiștii „Străzii” au fost susținuți, conduce la concluzia că așa-zisele democrații occidentale nu au principii, ci interese. Că nu doresc întârirea democrației românești, ci slăbirea coeziunii naționale a românilor. Că preferă să aibă la București un regim autoritar slab și fără reacție, în locul unui partener puternic și critic", spune fostul europarlamentar.