Olăritul este astăzi unul dintre puţinele meşteşuguri populare care mai păstrează tehnica, materialele, ornamentele şi cromatica moştenite din vechime. Astfel, în centrele de olărit care mai produc în zilele noastre, lutul este frământat şi modelat la roata olarului, arderea se face în cuptoare de olar, iar instrumentele folosite la decorare sunt tradiţionale. La fel şi repertoriul ornamental.

Constănțenii și turiștii care iubesc tradiția și îndeletnicirile autentice primesc vești frumoase în această săptămână. Muzeul de Artă Populară Constanţa organizează în perioada 23 - 25 iulie manifestarea „Olăritul - tradiţie şi contemporaneitate”, din cadrul unui ciclu amplu de manifestări „Meşteşuguri tradiţionale”. Evenimentul își propune să arate evoluţia meşteşugului din centrele de olărit încă vii de pe teritoriul ţării noastre prin demonstrații și exponate.

MEȘTERI DIN TOATĂ ȚARA Marcel Mocanu vine din Braniștea, Galați, cu roata olarului pe care va face demonstraţii de lucru. Ceramica sa este una destinată uzului gospodăresc, astfel că tipurile de vase sunt căni, oale şi castroane, sumar decorate cu “picătura scursă”. Din Baia Mare, olarul Sitar Cornel vine cu obiecte create în stilul ceramicii transilvănene de Vama-Oaş, Maramureş, care se evidențiază prin caracterul decorativ, smalțul de bună calitate şi motivele specifice zonei: ciorchinele de struguri, steaua, pasărea. Din vestitul centru de ceramică de la Horezu, Vâlcea, va fi prezent olarul Gheorghe Iorga, care realizează farfurii ornamentate prin jirăvire cu instrumente ca gaița sau cornul, motivele centrale, tradiționale fiind peștele, soarele, cocoșul, biserica, copacul. Centrul de olărit de la Corund, Harghita, produce în prezent o ceramică foarte variată ca forme şi decor: platouri, farfurii, vaze, sfeşnice, căni, ploşti, jucării - fluierici, cahle etc. Meşterul Mathe Denes este unul din cei mai cunoscuţi olari din zonă.

ÎNTRE MESERIE ȘI ARTĂ Ca etapă de evoluţie a meşteşugului în contemporaneitate şi adaptându-se necesităţilor moderne, olăritul poate fi considerat astăzi ca situându-se la cumpăna dintre meşteşug şi artă, olarii realizând în prezent şi alte forme decât cele tradiţionale, dar în care se mai păstrează motive şi tehnici decorative autentice. Acest meşteşug se continuă azi în satele de veche tradiţie sub forma unei ocupaţii în care este implicată întreaga familie: bărbaţii modelează la roată, iar femeile şi copii se îndeletnicesc cu decorarea produselor.