FIECARE OM ARE DREPTUL DE A FI ARESTAT

Omul de afaceri constănțean Sorin Strutinsky, președinte al consiliilor de administrație ale „Telegraf“ și Neptun TV, nu a fost încă judecat și, totuși, se află în spatele gratiilor de două luni. În 4 februarie, el a fost reținut pentru 24 de ore, pentru ca a doua zi, pe 5 februarie, să fie arestat preventiv pentru 30 de zile într-un dosar în care este acuzat că ar fi primit bani de la reprezentantul firmei SC Argos Industrial SRL pentru a interveni pe lângă autorități ale statului pentru a le determina să... respecte termenii unor contracte (?!). Dacă aritmetica simplă vă arată că cele 30 de zile de arest s-au încheiat cel târziu pe 6 martie și aveți tendința să credeți că, dacă omul se află încă după gratii, fie a fost condamnat, fie s-a schimbat ceva în cursul procesului, Justiția din România ține să vă contrazică flagrant. Nu s-a judecat nimic, nu s-a întâmplat nimic în dosar. Singurul motiv pentru care Strutinsky nu a fost eliberat este că, la noi, se poate ca arestarea preventivă, deși limitată legal la maximum 30 de zile, să fie prelungită la expirare cu încă 30 de zile. Cu repetiție... Așa se face că, la începutul lui martie, măsura privativă de libertate a fost prelungită pentru Strutinsky cu încă o lună, nu pentru că i s-ar fi dovedit vinovăția, ci pentru că încă nu și-a dovedit el nevinovăția (încă o hibă a dreptului românesc actual care ar trebui să pună pe gânduri pe oricare dintre noi). Ei bine, astăzi, pentru că expiră din nou arestarea preventivă în acest dosar, Strutinsky se întâlnește, iarăși, cu magistrații, în cadrul unei ședințe în care, pe de-o parte, apărarea lui va cere continuarea procesului în condiții normale, în care să se impună fie măsuri de control judiciar (interdicții de părăsire a localității / județului / țării), fie, cel mult, reținerea la domiciliu, iar, pe de altă parte, procurorii vor solicita, evident, prelungirea arestării preventive cu încă 30 de zile.

CORIGENȚĂ  LA ARITMETICĂ

De ce este nevoie ca Strutinsky să stea după gratii? Dacă luăm în considerare argumentele procurorilor din acest dosar, măsura este la fel de logică precum faptul că în România este legal ca instituțiile statului să nu își respecte obligațiile contractuale sau argumentația că înțelegerile comerciale încheiate între firmele din România sunt din start susceptibile a fi fictive. Aveți deja amețeli? Vi se pare că totul e pe dos? Așezați-vă în poziția lumânare și țineți-vă bine, pentru că abia dacă am zgâriat suprafața. Revenind la dosar... Acuzațiile aduse lui Strutinsky sunt de  trafic de influență, instigare la fals și instigare la spălare de bani. El este bănuit, în baza unui denunț, că ar fi cerut de la reprezentanți SC Argos Industrial SRL 10% din valoarea contractelor încheiate de firma-mamă SC Argos SRL cu Direcția Apelor Dobrogea Litoral (DADL), Compania Națională Administrația Porturilor Maritime (CNAPM) și Compania Națională Administraţia Canalelor Navigabile (CNACN), pentru a interveni pe lângă funcționari ai instituțiilor astfel încât plățile contractuale către firma privată să se facă în termenii înțelegerilor încheiate. Acuzația este desființată din fașă de apărătorul lui Strutinsky, care arată că martorul se contrazice singur. "DADL a comunicat că suma totală aferentă celor trei contracte derulate cu SC Argos SRL a fost de 62.180.718,88 lei, ceea ce contrazice flagrant afirmațiile denunțătorului, în sensul că inculpatul ar fi pretins un comision de 10%, ceea ce ar reprezenta 6.218.071 lei. În fapt se susține că inculpatul ar fi primit suma totală de 1.286.958 lei în raport de relația cu DADL", se menționează într-un document al apărării. Din nou aritmetica, bat-o vina, strică bunătate de acuzare.

VINOVAT PÂNĂ LA PROBA CONTRARIE

Același document subliniază o altă evidență: toate plățile realizate între Argos și cele trei companii de stat se încadrează în termenii contractelor încheiate între părți și nu exced acestora. În ciuda documentelor și declarațiilor de martori care indică relațiile contractuale exacte dintre toate părțile prezente în dosar, procurorii repetă aproape obsesiv, în actul de acuzare, teoria conform căreia contractele sau serviciile prestate ar fi fost fictive. La fel de fictive spun procurorii că ar fi și contractele de închiriere de utilaje și prestări servicii pe care Argos le-a încheiat pentru a-și putea respecta angajamentele asumate față de companiile de stat. Denunțătorul susține chiar că acestea din urmă au fost încheiate în urma unor consultări cu acuzatul. De altfel, apărarea a subliniat, în mai multe rânduri, că, în lipsa dovezilor privind caracterul fictiv al tranzacțiilor, este necesar ca, în susținerea arestării, organul de urmărire penală să producă probe înainte de a merge pe calea restrângerii libertății unei persoane încă nejudecate. Culmea, chiar în înregistrările prezentate de procurori la dosar, denunțătorul din dosar se contrazice, recunoscând că i s-au făcut plăți de la CNACN în condițiile în care Strutinsky nu intervenise în acest sens. "Denunțătorul îl întreabă într-un mod provocator pe inculpat - La canal (CNACN - n.r.) ați vorbit cu Dan (Dan Georgescu, directorul CNACN - n.r.)? Că mi-a plătit și factura ailaltă. Inculpatul răspunde foarte tranșant - N-am vorbit cu el!", menționează apărătorul lui Strutinsky. Ei bine, în ciuda lipsei probelor, procurorii continuă să ceară arestarea preventivă, deși își bazează tot cazul pe teoria falsei ipoteze a contractelor fictive.

DENUNȚ SAU ȘANTAJ?

Cazul ar putea suferi o întorsătură spectaculoasă dacă instanța va da curs solicitării avocatului lui Sorin Strutinsky, Marius Mocanu, privind buna credință a denunțătorului, administrator al Argos, care reclamă prezumtivele fapte la ani buni după presupusa comitere a lor. Avocatul Mocanu a arătat că între cele două părți se derulau relații comerciale îndelungate și chiar urma a fi preluată de către Strutinsky o datorie pe care Argos o avea către Cyprus Bank, în valoare de 380.000 euro, urmând ca în contul acestei datorii să se stabilească sume de bani care trebuiau a fi aduse de denunțător, având în vedere sumele pe care urma să le încaseze din relațiile comerciale derulate. Mocanu arată că, de fapt, denunțătorul a încercat prin acest denunț lansat în Justiție șantajarea Mamaia Luxury Construction SRL privind returnarea unui împrumut de patru milioane de lei către Argos, neplata datoriei reținute în contul Cyprus Bank și recuperarea unor sume plătite de Argos pentru prestații, în cuantum de două milioane de lei (acele contracte de prestări servicii și închirieri de utilaje pe care denunțătorul le cataloghează ca fiind fictive, fără a prezenta și dovezi). Și lacunele din argumentația acuzatoare a procurorilor ar putea continua...

AI COMIS, N-AI COMIS, LA PUȘCĂRIE!

Revenind la măsura arestului preventiv, faima acestei practici tot mai controversate în România și aplicate deja obligatoriu, și nu în mod excepțional, de procurori a trecut de granițele țării. Site-ul Lumea Justiției a remarcat, într-un articol, că, indiferent de caracterul infracțiunii, de stadiul procesului, de funcția deținută de persoana vizată sau de perioada în care a fost săvârșită presupusa infracțiune, cei mai mulți dintre cei ridicați de procurori au fost trimiși după gratii în arest preventiv, în baza unor argumente stereotipe, fără justificarea clară a necesității luării unei asemenea măsuri. Fenomenul, din păcate, nu este unul restrâns, astfel de practici fiind semnalate și în alte state membre UE. Comisarul pentru Drepturile omului de la Consiliul Europei, Thomas Hammarberg, condamnă statele ca România, care folosesc sistematic și fără argumente măsura arestului preventiv: “Unul din patru deţinuți din Europa e arestat înaintea pronunțării unei hotărâri finale de condamnare… Chiar dacă se dovedește că este nevinovat, simplul fapt că a fost în închisoare reprezintă un stigmat… Există alternative mai umane și mai eficiente“.

Aici puteți citi contestația și memoriul depuse de Sorin Strutinsky la Tribunalul Constanța.