Procesul în care Gelu Dimaca, fostul director general al Şcolii cu clasele I-VIII „Nicolae Tonitza“, din Constanţa, în prezent director adjunct al aceleiaşi instituţii de învăţământ, este judecat, în libertate, pentru luare de mită, a continuat, ieri, la Tribunalul Constanţa cu audierea denunţătorului. Bărbatul a povestit, cu lux de amănunte, cum Dimaca i-a condiţionat înscrierea fiului său la grupa pregătitoare. „Am aflat de la o rudă că la şcoala „Nicolae Tonitza” ar fi locuri disponibile la grupa pregătitoare şi ne-a promis că se interesează dacă avem vreo şansă să prindem unul pentru copilul nostru. I-am spus că nu este nevoie, că mergem singuri la şcoală să întrebăm, însă, ulterior, ruda ne-a sunat şi ne-a informat că s-a întâlnit cu directorul liceului, care i-a zis că are locuri libere. În momentul în care am depus dosarul am constatat că şcoala avea 76 de locuri pentru grupa pregătitoare, iar noi eram la numărul 96 pe lista persoanelor înscrise. Mi s-a părut ciudat şi am vorbit cu ruda mea, căreia i-am reproşat că m-a indus în eroare. A doua zi, femeia m-a sunat şi mi-a comunicat că trebuie să pregătim o „atenţie” pentru conducerea şcolii: 1.500 de lei pentru director, 1.000 de lei pentru directorul adjunct şi 1.000 de lei sponzorizare. Am fost revoltat de situaţie şi am mers la şcoală să văd dacă este real acest lucru. M-am întâlnit cu directorul Dimaca şi am discutat despre problemă. El m-a asigurat că fiul meu va fi înscris la şcoală pentru că, pe lângă cele trei clase înfiinţate, va cere suplimentarea locurilor pentru a forma încă o clasă. Cât despre „atenţie”, Dimaca a spus că vom vorbi după terminarea perioadei de înscriere, când îmi voi vedea copilul pe listă”, a afirmat denunţătorul.

„V-AM SPUS CĂ SE REZOLVĂ?” Bărbatul a mai declarat că, după ce şi-a văzut fiul înscris la şcoală, a răsuflat uşurat crezând că se terminase cu stresul cauzat de problema grupei pregătitoare. „Pe 6 aprilie, ruda care intermediase depunerea dosarului la şcoală m-a sunat şi mi-a spus că s-a întâlnit cu directorul Dimaca, iar acesta a întrebat-o de ce nu m-am dus la şcoală pentru a da „atenţia”. Femeia m-a anunţat că directorul mă aşteaptă în acea zi, la ora 11.00. Atunci am făcut denunţul, apoi am mers la şcoală, unde avea loc o sfeştanie în cancelarie. Dimaca a fost contrariat că am intrat peste el în cancelarie şi mi-a spus să aştept finalul slujbei religioase. Când am intrat amândoi în cabinetul directorului, Dimaca a tras jaluzele şi, în timp ce vorbeam, îmi tot făcea semne cu mâna spre mobilierul de bibliotecă din încăpere. Mi-am cerut scuze că nu am 1.500 de lei, ci 200 de euro şi 150 de dolari, am scos banii din plic şi i-am arătat. Deşi verbal se făcea că nu pricepe ce vreau eu, gesturile sale arătau contrariul. Mi-a arătat de mai multe ori mobila, dar, văzând că nu pricep, mi-a zis „pune-i acolo”, ceea ce am şi făcut. La plecare ne-am strâns mâinile cordial şi Dimaca a zis: „V-am spus că se rezolvă? Aţi văzut, s-a rezolvat!”. În urma mea au intrat poliţiştii în şcoală şi au realizat flagrantul”, a încheiat denunţătorul. Următorul termen de judecată va fi luna viitoare.