Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) arată, în motivarea achitării lui Adrian Năstase în dosarul „Tamara“, că probele Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) nu demonstrează denunţul lui Genică Boerică şi că nu s-a dovedit existenţa unei înţelegeri între fostul premier şi Ioan Melinescu, prin care acesta din urmă trebuia să sustragă un dosar ce o viza pe Dana Năstase. Instanţa supremă a dat publicităţii motivarea deciziei definitive prin care a menţinut achitarea lui Adrian Năstase, a fostului şef al Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor (ONPCSB), Ioan Melinescu, şi a fostului consilier prezidenţial Ristea Priboi, în dosarul „mătuşa Tamara“. Completul de cinci judecători care a respins recursul procurorilor DNA împotriva deciziei de achitare a celor trei arată în documentul citat că „probele administrate în cauză nu au putut crea convingerea instanţei de recurs că afirmaţiile martorului Genică Boerică sunt veridice şi că, la solicitarea lui Melinescu, i-a intermediat o întâlnire cu Ristea Priboi în Palatul Parlamentului şi, ulterior, cu Adrian Năstase“.

DUBII Magistraţii notează că declaraţiile denunţătorului Genică Boerică, om de afaceri, condamnat în prezent în alte dosare, sunt neconcordante şi inadvertente şi că nici alte aspecte relatate de acesta nu au primit confirmări certe care să creeze o convingere clară. Judecătorii spun că numirea lui Ioan Melinescu s-a făcut în condiţiile normale cerute de lege şi că din toate probele de la dosar rezultă „existenţa unui mare dubiu că în luna noiembrie ar fi avut loc o întâlnire între Năstase, Melinescu şi Priboi, mijlocită de Genică Boerică“, şi că însuşi „martorul Boerică arată că Năstase nu i-a promis lui Melinescu numirea în funcţia de preşedinte al Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor“. „Decizia de numire în funcţie a lui Melinescu a fost una colectivă, luată în consens, în şedinţă de Guvern“, iar „schimbările în conducerea unor instituţii au fost discutate anterior în partid, în ideea realizării programului de guvernare“, se mai arată în documentul citat. Cei cinci magistraţi de la ICCJ notează că „în plan obiectiv nu s-a probat că între inculpaţii Ioan Melinescu şi Adrian Năstase a existat o înţelegere prin care să se fi promis obţinerea acestui folos“.