Şi-a dedicat viaţa filmului şi aproape tot ceea ce face sau spune în afara filmului nu contează în faţa rolurilor sale. Cu fiecare personaj şi-a pierdut inocenţa, pe care însă o recreează cu uşurinţă pentru fiecare rol, iar acurateţea interpretării sale nu lasă să se întrevadă acest lucru. Este, fără îndoială, unul dintre cei mai importanţi actori ai generaţiei sale, pe care nu întotdeauna cinematografia americană l-a meritat. Nick Nolte are 65 de ani şi este dublu nominalizat la premiile Oscar. În luna august s-a aflat pe bătrînul continent, oaspete de onoare al Festivalului de Film de la Sarajevo şi turist în căutare de plăceri anonime, la Dubrovnik. Prezenţa sa în cadrul festivalului a avut drept scop promovarea celui mai nou film al său, intitulat “Peaceful Warrior”, o dramă ce a impresionat în mod deosebit prin trimiterile la istoria tragică a capitalei bosniace în anii `90. Îmbrăcat în negru, cu o pălărie de cow-boy şi ochelari mari negri, ca şi cum s-ar fi ascuns de priviri indiscrete, Nick Nolte nu s-a sfiit să întîrzie cu mult peste sfertul academic la conferinţa de presă susţinută în cadrul festivalului. Probabil act inutil şi convenţional, un mecanism inventat de oameni cărora le place să se audă vorbind, iar Nick Nolte avea cu siguranţă o alternativă de a-şi petrece timpul. După o carieră îndelungată, în care nu puţini au fost cei care nu au încercat să-l etaloneze, să-i traducă în cuvinte şi cele mai neînsemnate gesturi, actorul american nu se mai lasă prea uşor impresionat.

În rolurile jucate se regăseşte răspîndită ca într-un puzzle personalitatea sa. Maleabilitatea cu care se confruntă cu personajele sale îl lasă golit de ambiţii şi sentimente, ceea ce se vede în delăsarea cu care se prezintă în faţa străinilor, în sensul că nu îi mai pasă dacă este înţeles greşit, dacă mai face impresie bună sau nu. Petre Ţuţea spunea, odinioară, că odată cu înaintarea în vîrstă devenim neruşinaţi, ei bine, Nick Nolte se simte bine în acest context. Experienţa sa artistică şi de viaţă l-au condus spre lipsa totală a complexelor şi Nick Nolte nu se mai supune convenienţelor. “Viaţa este complexă. Creăm probleme şi în timp ce vrem să le rezolvăm, creăm altele şi sîntem învăţaţi să credem mai degrabă în răspunsuri decît în întrebări”, a declarat probabil încă amintindu-şi de arestarea sa la volan sub influenţa acoolului. Cu o voce răguşită, inconfundabilă, dar abia şoptită, acest om cu o personalitate puternică, lasă puţine dubii cu privire la pasiunea cu care şi-a conturat cariera. Nu s-a sfiit să mintă presa încă de la începturile carierei sale, creînd o persoană ale cărei repere existenţiale se pierd în ficţiune. Nici Nick Nolte nu ar mai putea descîlci firele biografiei sale. Şcoala veche, abuzivă a Hollywood-ului din anii săi de glorie îl are drept client pe Marele Blond, care şi-a dat seama că nu s-ar putea feri doar cu eforturi proprii de intruziunea presei în viaţa sa personală. Nick Nolte a reuşit să păstreze aparenţa unei vieţi private ferite de indiscreţie şi trăieşte o viaţă mult mai captivantă decît multe din personajele sale.

“Am crescut într-o comunitate foarte riguroasă şi religioasă”, a declarat actorul american şi prin aceasta a lăsat să se înţeleagă de ce a ales să se îndepărteze atît de mult de stilul de viaţă al familiei sale, originare din Omaha, statul american Nebraska. A fost unul dintre elevii legendarei profesoare de actorie Stella Adler, căreia i-a urmat cursurile la studio-ul din Los Angeles, în anul 1961. A urmat şi cursuri de fotografie în liceu şi s-ar părea că tot atunci şi-a descoperit înclinaţia spre actorie, debutînd pe scena teatrului din Pasadena. Despre film are multe de spus, după o carieră de peste 30 de ani. A reuşit să ajungă la statutul de vedetă la vîrsta de 34 de ani, graţie rolului Tom Jordache interpretat în popularul serial de televiziune “Om sărac, om bogat”. Nick Nolte a jucat după indicaţiile unor regizori consacraţi precum Sydney Lumet, Paul Mazursky, Ismail Merchant, James Ivory, Terrence Malick sau Ang Lee. Nu s-a temut însă nici să rişte implicîndu-se în abordări diferite ale profesiei sale; ca producător a realizat “Affliction” un film aclamat de critică ce i-a adus a doua nominalizare la premiile Oscar, în anul 1998. Şapte ani mai devreme îşi relansa cariera cu rolul din drama “Prinţul Mareelor”, în regia Barbrei Streisand, o relansare spectaculoasă cu nominalizări la Globul de Aur şi Oscar. Despre filme, inevitabil, ştie multe: “Greşeala filmelor apare atunci cînd încep să anticipeze ceea ce vor să exprime”, a comentat Nick Nolte despre industria care se bucură de serviciile sale. Cuvinte simple, crezuri simple rostite cu voce scăzută, abia inteligibilă. “Actoria nu se schimbă odată cu viaţa. De fiecare dată o iei de la început. Tehnica este mai mult sau mai puţin aceeaşi, dar fiecare are propria fineţe şi originalitate în a se exprima. Poate că, odată cu vîrsta, poţi să jonglezi cu puterea de a te concentra”, a pus capăt Nick Nolte intervenţiei sale în faţa presei. Rămîne să-l revedeţi pe micile şi marile ecrane.