Gruparea de politicieni din jurul ministrului Gabriel Oprea se umflă pe zi ce trece. Nume sonore de parlamentari, în special din PSD, se grăbesc să-şi părăsească barca după ani buni. Cu scopul declarat de a-l susţine pe Traian Băsescu şi guvernarea acestuia, dominată copios de PD-L. Anghel Iordănescu, Şerban Mihăilescu, Marian Sârbu, Culiţă Tărâţă, Cristian Diaconescu, Eugen Nicolicea şi alţii au început deja să pună umărul pentru formaţiunea generalului de patru stele. UNR sau UNPR, indiferent cum se va numi, partidul cu pricina are gânduri mari. În primul rând, pentru susţinerea parlamentară a Guvernului Boc 4. Cu majoritatea fragilă pe care o deţine, acest cabinet este dependent de orice vot în plus sau în minus. Cum Gabriel Oprea n-a fost niciodată învăţat să gândească şi să acţioneze pe minus, la doar un an de la excluderea sa din PSD pentru servicii aduse preşedintelui, structura sa capătă deja contur. Peste 30 de parlamentari au venit într-o suflare să întindă o mână actualei puteri. Evident, n-au făcut-o dezinteresat. Dar niciodată politica n-a fost în România despre doctrine, vocaţie sau binele public. Interesul celor care conduc partidele politice la vârf a fost mereu numitorul comun. În consecinţă, nici formaţiunea lui Oprea nu face excepţie. Calificaţi drept trădători, intendenţi (aluzie la arma generalului Oprea) sau slugi ale lui Băsescu, independenţii sunt, vrem nu vrem, vedetele momentului. Prima şi cea mai importantă lovitură este una simbolică: au depăşit UDMR-ul ca număr de mandate în Senat şi Camera Deputaţilor. După ce îşi făcuseră planuri mari, indispensabili fiind pentru supravieţuirea guvernului în Parlament, maghiarii se văd acum ameninţaţi în poziţia lor. La negocierile cu PD-L au reuşit să obţină şefia unor instituţii naţionale importante, precum Ministerul Culturii, Ministerul Mediului, Garda Financiară, Compania Naţională Tarom şi multe altele. În materie de interese, UDMR a fost dintotdeauna un exemplu de acţiune pentru formaţiunile româneşti, măcinate de interese personale meschine. Dacă independenţii generalului din fruntea Ministerului Apărării Naţionale vor mai creşte ca număr de parlamentari, e posibil să asistăm la o mişcare surpriză. Cineva să pună piciorul în prag negociatorilor maghiari, cu menţiunea că pot fi scoşi oricând de la guvernare. Acum, că voturile lor nu mai sunt atât de indispensabile. Au apărut altele, mai numeroase şi mai prietenoase faţă de Palatele Cotroceni şi Victoria. Gabriel Oprea, aliatul de conjunctură al lui Traian Băsescu, a fost un soldat loial şi lui Adrian Năstase. În perioada 2001 - 2004, fostul premier PSD avea un sprijin solid şi foarte eficient în omul său de la Ilfov. Alungat din PSD, Oprea îşi dovedeşte astăzi eficienţa şi pe dreapta eşichierului politic, după ce a făcut-o cu succes pe stânga. Miza pe termen mediu şi lung e însă mai importantă. PD-L şi UNR (independenţii) vizează formarea unei majorităţi de 2/3 din Parlament, în vederea schimbării Constituţiei. E un obiectiv extrem de dificil, dar nu imposibil. Dacă PSD nu va găsi o cale pentru stoparea hemoragiei de parlamentari (câte unul pe zi), planul va fi pus în aplicare mai rapid decât credem noi. PNL are şi el pierderi, care, probabil, vor continua. Cu mână liberă de la Traian Băsescu, Gabriel Oprea le oferă tuturor argumente de nerefuzat, pentru trei ani în barca puterii, faţă de surghiunul opoziţiei pe burta goală. Daca PSD şi PNL vor stabili o strategie comună de combatere a puterii, ceva mai eficientă decât până în prezent, Băsescu şi Oprea vor putea fi limitaţi în dorinţa lor comună de a schimba configuraţia politică a Parlamentului. Acest lucru n-a fost posibil până în prezent. Fragmentarea şi incoerenţa forţelor de opoziţie ne pot aduce surprize dintre cele mai mari în zona puterii. Care se va întări şi va defila bucuroasă după fiecare victorie de parcurs. Toate zonele de putere din România se pregătesc, încet dar sigur, să treacă, la ordin, în subordinea comandantului suprem şi a generalilor săi.