Un nou studiu susţine că variaţiile genetice ce produc depresia au evoluat pentru a-i ajuta pe strămoşii noştri să facă faţă infecţiilor. Cercetătorii Andrew Miller şi William Timmie au considerat că ar trebui să existe o legătură între depresie şi faptul că aceasta apare preponderent la oamenii care fie suferă de boli cronice precum obezitate, boli cardiovasculare, diabet, astm sau cancer, fie prezintă comportamente nesănătoase precum fumatul, lipsa de activitate fizică sau consumul excesiv de alcool.

Studii anterioare au asociat depresia cu inflamaţia sau cu un răspuns imun hiperactiv. Persoanele depresive au tendinţa de a avea un nivel mai ridicat al inflamaţiei chiar şi atunci când organismele lor nu luptă împotriva infecţiilor. Autorii actualului studiu au explicat că depresia şi genele care îi susţin apariţia au început să se manifeste pentru a-i ajuta pe strămoşii noştri să supravieţuiască infecţiilor. La începuturile omenirii, infecţiile au reprezentat cauza majoră a decesului. Astfel, combaterea infecţiei era o acţiune importantă şi necesară pentru ca oamenii să aibă posibilitatea de a avea urmaşi şi să îşi transmită genele. Din acest motiv, cercetătorii cred că evoluţia şi genetica au combinat simptomele depresiei cu răspunsuri psihologice precum febra, oboseala, inactivitatea, izolarea şi anorexia, pentru a limita şi a reduce mortalitatea cauzată de infecţii. Specialiştii consideră că teoria lor explică motivul pentru care stresul este un factor de risc al depresiei. Legătura dintre stres şi depresie poate fi văzută ca un produs secundar al unui proces ce avertizează sistemul imunitar, în anticiparea unei probleme de sănătate.

Teoria celor doi cercetători ar putea ajuta la dezvoltarea unor viitoare studii asupra depresiei, urmărind, în special, prezenţa biomarkerilor inflamaţiei, precum substanţe a căror prezenţă în corp indică existenţa inflamaţiilor.