O delegaţie a Parlamentului European condusă de deputatul Claire Gibault a vizitat, ieri, atît Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, dar şi mai multe centre în care trăiesc sute de copii instituţionalizaţi, scopul declarat fiind demararea unei campanii de reluare a adopţiilor internaţionale. Considerată cel puţin suspectă în condiţiile în care raportorul pentru România, Emma Nicholson, a solicitat autorităţilor de la Bucureşti stoparea acestui tip de adopţii, în vreme ce legislaţia românească a impus condiţii stricte tocmai în ideea de a proteja copiii, vizita delegaţiei europene a fost marcată de o serie de incidente de-a dreptul incredibile. După ce a pătruns în saloanele Maternităţii constănţene, fără echipamente de protecţie, şi s-a jucat cu bebeluşii periclitîndu-le sănătatea, Claire Gibault a vizitat două centre în vederea evaluării condiţiilor de trai ale copiilor instituţionalizaţi. Cu toate că a anunţat că pleacă spre Bucureşti, refuzînd să mai meargă la Centrul „Antonio”, ultimul pe itinerariul stabilit, europarlamentarul a revenit asupra deciziei, însă de această dată vizita a avut loc… pe ascuns. Luată la întrebări asupra modului în care s-a încheiat vizita sa la Constanţa, Claire Gibault a motivat că a fost nevoită să recurgă la acest tertip doar pentru că numărul mare de ziarişti prezenţi au împiedicat-o să vadă cu adevărat condiţiile în care trăiesc copiii instituţionalizaţi de la malul mării.

Criticată vehement de-a lungul anilor cu privire la incapacitatea de a rezolva problema adopţiilor internaţionale, România a ajuns să devină un fel de minge de tenis, aruncată de la fileul Uniunii Europene la cel al Statelor Unite ale Amercii şi invers. Dacă pînă în urmă cu zece ani ţara noastră era recunoscută ca "Paradisul adopţiilor" copiilor prin contract direct între familii, în urma semnalelor de alarmă trase de oficiali europeni de prim rang, în special de baroneasa Emma Nicholson, autorităţile de la Bucureşti au înăsprit condiţiile de adopţie. După ani de eforturi privind adoptarea unei legislaţii în concordanţă cu cerinţele europene, menită să sprijine real interesele coplului, dar şi să îndepărteze acuzaţiile tot mai frecvente privind transformarea minorilor în materie pentru băncile de organe, începînd cu 2005 a intrat în vigoare o nouă lege. Astfel, posibilitatea practicării adopţiei internaţionale a fost mult restricţionată, fiind posibilă doar în situaţiile în care era vorba despre rude de gradul I şi excepţional gradul al II-lea. Se pare că măsurile drastice aplicate de ţara noastră, în pofida presiunilor constante la care a fost supusă România, atît la Bruxelles, dar mai ales de peste Ocean, au împărţit Europa în două. În vreme ce Comisia Europeană a salutat progresele realizate de România în domeniul protecţiei copilului, Parlamentul European s-a raliat poziţiilor americane şi a cerut reluarea adopţiilor internaţionale. Prin Rezoluţia 23 a Parlamentului European, adoptată în iulie 2006, peste 400 de deputaţi au solicitat Guvernului României să autorizeze adopţiile internaţionale pentru mai mult de o mie de copii. Aşa se face că, pentru prima dată în istoria scandalurilor adopţiilor internaţionale, europenii şi americanii sînt de aceeaşi parte a baricadei. Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns imaginea de coşmar a ţării noastre, zugrăvită cu lux de amănunte de presa occidentală care a relatat condiţiile inumane în care îşi cresc românii copiii, europarlamentarii au supus România unui adevărat bombardament mediatic.

Pro adopţii internaţionale

Presiunile pentru reluarea adopţiilor internaţionale au fost atît de de mari încît mai mulţi europarlamentari au decis să efectueze vizite personale în România. În baza unei adrese înaintate pe data de 9 octombrie de preşedintele Comisiei de libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne din cadrul Parlamentului European, Jean-Marie Cavada, conducerii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Constanţa, deputatul francez şi-a manifestat intenţia de a vizita instituţia de la malul mării, ca o etapă a periplului său în mai multe centre din Argeş, Braşov şi Vrancea. Cu toate acestea, la vizita de ieri a oaspeţilor străini a participat doar deputatul Claire Gibault, membru al Comisiei de cultură şi educaţie, dar şi a celei privind drepturile femeii şi lupta discriminării din Parlamentul European, în vreme ce Cavada a motivat prin intermediul colegei sale că are "treburi mult mai importante de rezolvat". În cadrul unei conferinţe de presă Gibault a declarat că a venit la Constanţa pentru a pregăti colocviul care va fi organizat în Parlamentul European, la începutul lunii viitoare, pe tema reluării adopţiilor internaţionale şi la care va participa comisarul european Franco Frattini. „Discutînd strict despre problema care ne interesează, cea a adopţiilor, am iniţiat un proiect de lege privind posibilitatea reluării adopţiilor copiilor din România. Va fi vorba despre adopţia europeană, nu cea internaţională de care s-a vorbit pînă acum. Proiectul are susţinerea majorităţii europarlamentarilor, însă chiar dacă peste 20 de ani nu se va mai recurge la această posibilitate, deocamdată, încurajăm o astfel de măsură de protecţie socială", a declarat Claire Gibault. Mai mult, oficialul european a fost extrem de concis cînd a venit vorba despre Emma Nicholson. "Aceasta nu mai reprezintă majoritatea în Parlamentul European, acum noi sîntem la putere. Considerăm că baroneasa Nicholson s-a înşelat atunci cînd a cerut interzicerea adopţiilor internaţionale", a declarat Gibault. Declaraţia deputatei franceze, cu rădăcini ortodoxe şi doi copii africani, echivalează, practic, cu recunoşterea existenţei unor fricţiuni sau chiar grupuri de interese în forul european.

Condiţiile excelente din centre, trecute cu vederea de Gibault

Conform programului de vizită stabilit de comun acord cu reprezentanţii DGASPC Constanţa, după vizita din Spitalul Judeţean, oaspeţii străini s-au oprit la Centrul „Micul Rotterdam”. Cei 67 de copii care locuiesc aici beneficiază de condiţii la standarde europene, investiţiile în asigurarea unui climat educativ optim fiind impresionante pentru orice vizitator, dar nu şi pentru europarlamentarul francez. Mai întîi, Gibault s-a declarat surprinsă de prezenţa unui număr restrîns de copii, cei mai mulţi fiind plecaţi la şcoală, mai apoi deputatul manifestîndu-şi dorinţa de a părăsi centrul. „Cred că românii ne arată doar ceea ce vrem să vedem. Sînt sigură că mai ascund copii pe undeva!”, a spus în şoaptă Gibault unui apropiat. După doar zece minute, însoţită de alaiul de reporteri francezi interesaţi mai degrabă de joaca unei fetiţe cu un cîine decît de soarta celor pe care îi deplîng în mediile internaţionale, comisarul european a mers la un alt centru. Pentru a elimina orice suspiciune, organizatorii au condus-o la Complexul de Servicii Comunitare "Orizont", centru în care trăiesc 64 de copii cu dizabilităţi severe. "Am făcut tot posibilul pentru a-i arăta doamnei Gibault că nu avem nimic de ascuns, însă de la bun început am fost priviţi cu suspiciune. Deocamdată, a renunţat la vizita programată la un alt centru, dar şi-a exprimat dorinţa de a merge la o familie de asistenţi maternali", a declarat directorul executiv al DGASPC Constanţa, Petre Dinică.

Pe de altă parte, Claire Gibault nu a făcut nicio referire la acei peste 1.300 de minori români aflaţi în centrele de plasament constănţene, fără a mai pune la socoteală aproape o mie de copii care beneficiază de protecţie în familiile lărgite. "Această vizită este determinată de presiunile diferitelor grupuri de interese, organizaţii neguvernamentale sau persoane foarte influente din Europa şi SUA, care doresc modificarea legislaţiei de adopţie. Doamna Gibault a fost foarte intrigată de relizările noastre în domeniul protecţiei copilului, la care au contribuit chiar experţi francezi, iar acum se încearcă discreditarea noastră ca ţară", a mai afirmat Petre Dinică.

Vizită pe ascuns

Cu toate că s-a declarat mulţumită de ceea a văzut la malul mării, mai ales că pe parcursul vizitei deputatul nu a pierdut nicio ocazie de a vorbi de miile de copii români abandonaţi, Claire Gibault s-a fîstîcit în momentul în care un ziarist a întrebat-o dacă ştie cîţi minori sînt lăsaţi în voia soartei la Paris. "Nu ştiu!", a venit sec răspunsul europarlamentarului. După ce a declarat că nu mai este interesată de vizitarea Centrului „Antonio”, pe motiv că trebuie să ajungă de urgenţă la Bucureşti, la mai bine de două ore de la despărţirea de reprezentanţii instituţiei constănţene, Claire Gibault a revenit asupra deciziei. Uitînd de orice urmă de diplomaţie sau curtoazie, aşa cum se face cînd mergi într-o vizită, mai ales că aici era vorba despre o întîlnire oficială, deputata din Hexagon a decis să meargă … pe furiş la centrul constănţean, în speranţa că doar aşa va găsi condiţiile mizere de viaţă ale copiilor români, semnalate periodic în publicaţiile internaţionale. "Este un gest incalificabil că am ajuns să asistăm la aşa ceva. Cu toate că ne-am aşteptat la un asemenea gest, mai ales după cum a reacţionat doamna Gibault pe parcursul vizitei, nu am fost anunţaţi că vor să vadă aşa ceva. Parcă sîntem nişte infractori, într-o colonie africană, nişte oameni care ne ocupăm de exploatarea şi nu de ajutorarea copiilor", a afirmat Petre Dinică. Deloc deranjată de modul în care a degenerat o vizită oficială din partea unui reprezentant al unuia dintre aliaţii tradiţionali ai ţării noastre, Franţa, Claire Gibault s-a mărginit să declare: "Avînd în vedere că au fost foarte mulţi jurnalişti români la această întîlnire, mi-a fost imposibil să văd ce doream. Am decis să revin într-o vizită neanunţată, mai ales că am şi un document semnat de directorul Dinică, prin care am dreptul să merg în orice centru"(?!). Cu toate că directorul DGASPC dezminte această informaţie şi susţine că itinerariul prevedea clar vizita a două centre de plasament, rămîne gustul amar al unei vizite care ar fi trebuit să însemne un prim pas în îmbunătăţirea vieţii copiilor români loviţi de soartă. Făcînd o trimitere la proverbul românesc potrivit căruia "Orice pădure are uscăturile ei", sîntem convinşi că în pofida acestui incident România poate conta în continuare pe sprijinul Franţei şi al poporului lui Voltaire.