Se pronunţă „şmecăr” şi este un cuvînt pe care nu îl întîlnim în „hochdeutsch”, adică germana literară, ci doar în dialectul saşilor din Transilvania. Tradus în limba română, înseamnă „cel atent”, „cel treaz” sau „cel vigilent”. Aşa i-a urat Emil Hurezeanu prietenului său sibian, sasul Klaus Werner Iohannis, să rămînă, în cazul în care va ajunge, totuşi, prim ministru, aşa cum doreşte actuala majoritate formată în parlament. În aceeaşi emisiune de televiziune la care cei doi erau invitaţi, ziaristul a povestit, spre deliciul telespectatorilor, etimologia acestui cuvînt, etimologie pe care o cunoaşteam şi eu dintr-o carte a regretatului lingvist Iorgu Iordan, despre care tinerii din ziua de azi nici măcar nu cred că au auzit. Tocmai dintr-un asemenea motiv, m-am hotărît să vă relatez şi eu istoria foarte instructivă a acestui cuvînt, din care provine termenul românesc de „şmecher”, deşi el şi-a pierdut sensul iniţial şi a căpătat semnificaţii peiorative. În ziua de azi, a fi şmecher nu mai înseamnă „vigilent”, ci „descurcăreţ” pînă dincolo de limita legii, ceea ce, desigur, nu este cazul onorabilului primar al Sibiului, pe care toată lumea îl simpatizează şi îl doreşte premier, cu excepţia preşedintelui Traian Băsescu, ce se încăpăţînează, din motive de ranchiună politică tipice personalităţii sale conflictuale, să-i refuze candidatura!

Pe scurt, acum cîteva secole, pe vremea lui Mihai Viteazul, saşii din Transilvania au început să treacă periodic munţii, coborînd pe valea Oltului pînă la Drăgăşani. Ei aduceau cu carele produse din piele, precum celebrele chimiruri săseşti, sau brînzeturi pe care le schimbau cu damigene cu faimosul vin de Drăgăşani. De la o vreme, însă, saşii au observat că oltenii îi păcălesc, pentru că îi îmbătau, mai întîi, cu un vin tare, de calitate foarte bună, după care, întorcîndu-se în Ardeal, descopereau că damigenele fuseseră umplute cu vin îndoit cu apă. Atunci au luat hotărîrea saşii să aleagă cîte un bărbat, cu ocazia fiecărei călătorii de acest fel, care avea obligaţia să rămînă treaz, pentru a-i supraveghea pe olteni, cu scopul de a împiedica îndoirea vinului cu apă. Acesta trebuia să fie „atent” sau „vigilent”, în timp ce restul saşilor se puteau îmbăta fără grijă. Personajul care se îndeletnicea cu aşa ceva a fost numit, în dialectul săsesc, „der shmeker”, iar oltenii, pentru că îi ştiau de frică, nu i-au mai putut păcăli pe saşi… Iată de ce Emil Hurezeanu, care este sibian, la rîndul său, i-a făcut o astfel de urare lui Klaus Iohannis, dacă va ajunge în fruntea guvernului!

Din acest punct de vedere, acum două zile, cînd am scris că avem doi premieri şi două guverne, am greşit, fiindcă trebuia să iau în calcul şi această a treia variantă, numai că, din păcate, „şmecherul” Traian Băsescu nu îl acceptă pe „der shmeker”-ul primar al Sibiului, deoarece, ca şi oltenii, pe vremuri, se teme de vigilenţa şi corectitudinea sa…