De fapt, titlul complet al acestui editorial ar fi trebuit să fie „Derizoriul, ca politică de stat şi stare de fapt, în România de azi”, însă devenea prea lung… Mi-a venit această idee, punînd cap la cap mai multe evenimente petrecute în ultima vreme, deşi ele fac parte, din punct de vedere gazetăresc, din categorii tematice diferite. Cu toate acestea, le uneşte o trăsătură comună, ce străbate ca un fir roşu întreaga realitate românească, în anul de graţie 2009, chiar dacă, am mai spus-o la această rubrică, anul este electoral şi de criză, nu de graţie!

Derizoriul este o categorie stilistică şi filozofică. El se aşează peste oameni, stări de lucruri sau evenimente ca o amprentă nevăzută. Derizoriul poate fi tragic, dramatic, ironic şi absurd, uneori combinînd aceste elemente în proporţii neaşteptate. În România zilelor noastre, el începe cu disoluţia autorităţii, indiferent dacă este vorba de respectarea regulilor de circulaţie, ca nivel elementar de disciplină socială, traversează toate categoriile sociale şi profesionale, ajungînd pînă la Şeful Statului, şi atinge apoteoza în fenomenul numit iresponsabilitate. Dacă ar fi să fac o traducere din română în română, aş explica faptul că la noi în ţară domneşte anarhia, fie că este politică, legislativă sau administrativă, în sensul că nimeni nu mai ascultă aproape de nimeni şi de nimic, adăugînd că nimeni nu-şi mai asumă vreo responsabilitate, de la un paznic de noapte sau un suporter de fotbal, să zicem, pînă la un ministru, premier sau preşedinte. Cred că mi-ar trebui zece editoriale, ca să enumăr toate exemplele pe care le am la îndemînă. Totuşi, am încercat să le aleg pe cele mai sugestive, chiar dacă sînt de o diversitate năucitoare. Le voi înşirui într-o ordine aleatorie, pentru a vă pune şi imaginaţia la încercare…

Începem, de exemplu, cu staborul ţigănesc petrecut în sediul unei secţii de poliţie din Caracal, continuăm cu copiii înecaţi în tabăra de la mare, cu studenţii măcelari de la Timişoara, cu microbuzul morţii de lîngă Iaşi şi cu pisicile din super-market. Dar acesta este abia nivelul de „fapt divers”, cum v-am mai explicat şi altădată! Avem infractori puşi în libertate de poliţie, avem morţi în spitale din cauza ignoranţei medicale, avem legi votate în parlament şi nepuse în aplicare de guvern, avem magistraţi care încalcă legea separaţiei puterilor în stat, dînd sentinţe judecătoreşti ce contrazic dispoziţiile guvernului, în vederea măririi veniturilor personale, dar avem chiar şi situaţia exact inversă, în care guvernul nu se conformează unor sentinţe definitive şi irevocabile…

La urmă, dar nu cel mai puţin important, după ce am trecut peste o puzderie de alte evenimente, avem tentativa de mediator a preşedintelui în relaţia cu poliţiştii grevişti, tentativă ridiculizată de neînţelegerile dintre sindicatele poliţiei, avem cazul Elenei Udrea, în care se fac ascultări ilegale şi nu se respectă hotărîri parlamentare şi, în fine, avem cazul recent al suporterilor dinamovişti pătrunşi huliganic pe teren. Nu sînt toate acestea dovezi de disoluţie a autorităţii, de iresponsabilitate şi anarhie? Nu este România un stat în care ordinea de drept a devenit derizorie?... Fără alte comentarii.