Traim in secolul XXI unde diferentele de culoare ale pielii, de etnie sau nationalitate nu mai reprezinta o bariera, mai ales in campul muncii. In Romania, multinationalele sunt locuri de munca tot mai des cautate, deoarece ofera oportunitatea unui loc stabil si posibilitati de crestere in intetiorul companiei. Insa, aceste locuri de munca ofera si oportunitatea de a intalni colegi din toate paturile sociale, dar si colegi de munca care pot fi “altfel” fata de noi. Cand spunem altfel ne referim la alta culoare a pielii, alta religie, nationalitate sau etnie. Deseori in astfel de locuri de munca pot lua nastere si conflicte intre colegi, din mai multe motive, insa nu este niciodata justificat sa folosim apelative rasiste care sa insinueze anumite jignire la adresa altuia. De aceea, fiecare companie are nevoie de un specialist care sa rezolve astfel de evenimente. Oricine poate efectua un curs specialist in discriminare, care sa ii permita sa fie un “avocat” pentru toti cei care au nevoie de justitie la locul de munca.

In procesul recrutarii si, mai ales, la interviul de angajare, este normal ca recrutorul sa incerce sa obtina cat mai multe informatii de la viitorul angajat. Intrebari si curiozitati legate de studiile absolvite, de experienta pe care o are sau de joburile anterioare sunt considerate firesti pentru ca angajtorul sa-si faca o opinie pe baza careia sa decida daca persoana din fata sa este cea de care are nevoie in companie.

Specialistii in resurse umane spun insa ca sunt destul de frecvente cazurile in care recrutorul isi face o parere despre candidat, folosindu-se de informatii care pot fi considerate discriminatorii. Toata lumea stie ca intrebarile legate de rasa, religie, orientare sexuala, nationalitate sau varsta sunt ilegale, dar, de multe ori, exista situatii in care angajatorul ia o decizie pe baza unor informatii subiective, pe care le afla din CV sau la interviul de angajare.

Primele lucruri la care recrutorul se uita atunci cand parcurge un CV sunt experienta si locurile de munca anterioare. Si, de cele mai multe ori, atunci cand in activitatea profesionala a candidatului apare o pauza mai mare sau daca a schimbat mai multe locuri de munca intr-o perioada scurta de timp, angajatorul poate fi tentat sa creada ca este ceva in neregula cu persoana respectiva si sa arunce CV-ul la gunoi. Acesta este cea mai intalnita forma de discriminare in procesul recrutarii, deseori, fara ca angajatorul sa-si dea seama de acest lucru.

Primele forme de discriminare apar atunci cand formulam anuntul de angajare si cand selectam cerintele pentru jobul pe care il scoatem la concurs. De exemplu, daca avem nevoie de personal de curatenie, este redundant sa le cerem candidatilor sa completeze un formular scris despre motivele pentru care vor sa se angajeze pe aceasta pozitie. Acest lucru i-ar descuraja pe cei care au cunostinte minime de limba, in conditiile in care sa scrie corect nu este unul dintre criteriile de angajare.

Discriminarea la locul de munca apare atunci cand o persoana este discriminata din cauza oricarui numar de factori. In plus fata de motivele enumerate mai sus, angajatii si solicitantii de locuri de munca pot fi, de asemenea, discriminati din cauza relatiei lor cu o alta persoana. Responsabilitatile de ingrijire ale candidatului pot interfera cu munca lor.

Consultati aceasta lista a diferitelor tipuri de discriminare la locul de munca, exemple de discriminare la locul de munca si sfaturi pentru tratarea problemelor de discriminare la locul de munca:

-Varsta;

-Gen;

-Rasa;

-Etnie;

-Culoarea pielii;

-Nationalitate;

-Dizabilitate mintala sau fizica;

-Informatii genetice;

-Relatia cu cineva care poate fi discriminat;

-Sarcina sau copii in grija.

Discriminarea in munca poate aparea in orice numar de situatii, inclusiv:

-Mentionarea sau sugerarea candidatilor preferati intr-un anunt publicitar;

-Excluderea potentialilor angajati in timpul recrutarii;

-Refuzul anumitor angajati de compensatii sau beneficii;

-Platirea angajatilor calificati pentru aceeasi pozitie cu salarii diferite;

-Discriminarea la atribuirea concediului de invaliditate, a concediului de maternitate sau a optiunilor de pensionare;

-Negarea sau perturbarea utilizarii facilitatilor companiei;

-Discriminarea la emiterea de promovari sau concedieri.

Discriminarea in functie de varsta este o practica special interzisa de lege. Cu cateva rare exceptii, companiilor le este interzis sa precizeze o preferinta de varsta in anunturile de locuri de munca.

Angajatii trebuie sa primeasca aceleasi beneficii indiferent de varsta, singura exceptie fiind atunci cand costul furnizarii de beneficii suplimentare pentru angajatii tineri este acelasi cu oferirea de beneficii reduse lucratorilor in varsta. De asemenea, discriminarea in functie de varsta in programele de ucenicie sau oportunitatile de stagiu este ilegala.

Este ilegal sa tratezi fie un solicitant de loc de munca, fie un angajat in mod nefavorabil, deoarece sunt de o anumita rasa sau din cauza caracteristicilor personale asociate cu rasa. Discriminarea culorii, care trateaza pe cineva in mod nefavorabil din cauza tenului culorii pielii, este, de asemenea, ilegala .

Este ilegal ca angajatorii sa faca discriminari pe baza obiceiurilor religioase ale unei persoane. Intreprinderile sunt obligate sa adapteze in mod rezonabil credintele religioase ale unui angajat, atata timp cat acest lucru nu are consecinte negative excesive pentru angajator.

Dupa incheierea unui curs de specialist in discriminare, specialistii in resurse umane vor avea o imagine mult mai clara asupra realitatii. Desi Romania este o tara moderna, inca mai exista anumite conceptii legate de unele etnii sau religii, care pot pune un obstacol in calea candidatilor pentru un post de munca. Rolul unui curs specialist in discriminare, are scopul de a schimba perceptia in mai bine!