Muzeul de Artă din Constanţa, instituţie de cuprindere naţională, deţine un impresionant patrimoniu cultural, din colecţiile sale făcînd parte peste 7.300 de exponate reprezentînd arta modernă şi contemporană - pictură, sculptură, grafică şi artă decorativă. Structura muzeului este cronologică şi prezintă un secol de artă, pe simeze regăsindu-se creaţiile lui Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Ştefan Ionescu Valbudea, Corneliu Baba, Alexandru Ciucureanu, Ion Jalea, Gheorghe Anghel. Vizitatorii muzeului constănţean pot admira şi cele mai frumoase lucrări din opera lui Gheorghe Petraşcu, unul dintre cei mai mari artişti români din perioada modernă, reprezentant al generaţiei artiştilor care, preluînd moştenirea lui Andreescu şi Grigorescu, o aduce la strălucirea pe care pictura interbelică o conferă artei româneşti. La Muzeul din Constanţa sînt expuse aprox. 40 de lucrări semnate Gheorghe Petraşcu, din care foarte multe sînt grafică şi acuarele, fiind inspirate, de obicei, din spaţiul dobrogean şi maritim. De asemenea, muzeele din Topalu şi Medgidia mai adăpostesc peste 80 de creaţii de valoare ale pictorului.

Peste 40 de lucrări de referinţă realizate de Gheorghe Petraşcu se află pe simezele muzeului constănţean

Gheorghe Petraşcu se numără printre cei mai de seamă pictori români, artist care şi-a găsit vocaţia de timpuriu şi şi-a urmat-o cu consecvenţă. Petraşcu a pictat mult şi a fost un om de o seriozitate exemplară. În general, spre deosebire de pictorii români care lucrează cu culori deschise, vii, calde, Gheorghe Petraşcu a fost adeptul unui regim cromatic de dominantă rece, albastrul fiind cel care revine, adeseori, cu împăstări pe întreaga suprafaţă a tabloului, acestea conferind nuanţelor care rezultă din aceste suprapuneri o strălucire de piatră preţioasă. Coloristului Gheorghe Petraşcu i s-a spus că este nocturn, avînd aceste contraste puternice şi accente fulgurante de alb. Artistul a abordat toate genurile, în care a înregistrat mari reuşite, însă peisajul a fost, cu siguranţă, genul predilect - rezultat al şcolii moderne de artă, stilul său fiind limpede, recognoscibil. Petraşcu lucrează cu panoramări mai vaste, chiar dacă lucrările sînt de mici dimensiuni, şi reuşeşte, prin intermediul perspectivei cantitative şi cromatice, să stăpînească foarte bine construcţia lucrării. De asemenea, acesta a realizat foarte multe naturi moarte, în care, alături de flori, apar şi obiecte - uzuale, din aramă, unde strălucirea luminii îi creează posibilitatea de a conferi pastei preţiozităţi. În plus, în lucrările sale apar şi cărţi pe care le-a parcurs de-a lungul timpului. Petraşcu se remarcă şi prin abordarea unui gen mai puţin obişnuit în arta românească - interiorul. Astfel, din interioarele sale se poate reface atelierul artistului, de la Tîrgovişte şi din Bucureşti, unde pe pereţi, se aflau nenumărate lucrări, dar şi covoare ţărăneşti. Gheorghe Petraşcu aprecia foarte mult arta ţărănească, fapt care transpare în opera lui, prin această pictură de o nuanţare extraordinar de rafinată şi sensibilă.

Pictorul realizează şi compoziţii cu personaje (peisajele compoziţionale), nuduri şi mai puţine portrete. În ceea ce priveşte peisajele compoziţionale, în patrimoniul Muzeului de Artă din Constanţa se află o creaţie de excepţie, "Femeie la mare", una dintre lucrările sale de referinţă. Petraşcu a lucrat mult pe litoralul Mării Negre, atît la Mangalia, cît mai ales la Balcic, fiind unul dintre primii pictori care a descoperit Balcicul, încă din anul 1913. “De obicei, cînd făcea pictură marină, realiza, din punct de vedere compoziţional, o structură rotundă, un semicerc al golfului şi, de obicei, este vorba despre Golful Balcicului sau chiar la Mangalia are, de asemenea, unghiuri perspectivale. În prim plan apar unul sau două personaje feminine, care stau cu spatele către privitor şi cu faţa către mare, personajele sînt îmbrăcate după moda epocii, în rochii vaporoase, cu pălării, vîntul care vine şi articulează aceste draperii, conform unei tehnici cunoscute încă din antichitate, care se chema tehnica draperiilor ude şi care se folosea pentru sculptură, dar iată că Petraşcu o foloseşte şi aşa. Rochia se mulează pe trup şi este ea însăşi, prin transparenţă, un element de mare rafinament cromatic“, a precizat directorul Muzeului de Artă din Constanţa, dr. Doina Păuleanu. Aceasta a mai completat informaţiile furnizate despre peisajele compoziţionale ale lui Petraşcu cu un amănunt absolut inedit: “Am descoperit, în momentul în care s-a făcut o filmare, că, de fapt, sub lumina reflectoarelor, au fost, iniţial, două personaje. Probabil că lui Petraşcu nu i-a plăcut această construcţie şi încet-încet, prin stratul de culoare, a reuşit să elimine cel de-al doilea personaj, dar silueta se vede în lumina reflectoarelor. A fost una dintre descoperirile cele mai neaşteptate, pentru că lucrarea era cunoscută de mult cu un singur personaj feminin, privind cu o mare discreţie la această perspectivă vastă pe care o oferă marea şi ţărmul, într-o îngemănare specifică artei româneşti care nu a făcut marină în sine, ci ţărmuri de mare şi, bineînţeles, în fundal sau într-o parte a compoziţiei apare, întotdeauna, marea. Însă este o mare liniştită, în acord cu sensibilitatea artistului şi a personajelor sale“.