Cea mai înaltă autoritate administrativă britanică a refuzat să declasifice discuţiile confidenţiale între Tony Blair şi George W. Bush, înainte ca fostul premier britanic să se prezinte, mâine, în faţa comisiei de anchetă asupra implicării Marii Britanii în războiul din Irak. Autoritatea administrativă a apreciat că ridicarea secretului privind diferite documente şi discuţii ar putea aduce atingere relaţiilor diplomatice bilaterale. Comisia însărcinată cu anchetarea motivelor intrării britanicilor în Războiul din Irak, alături de americani, a apreciat, din contră, ca esenţială divulgarea lor. Preşedintele comisiei de anchetă, Sir John Chilcot, s-a declarat foarte dezamăgit. El şi-a întemeiat cererea pe faptul că, de atunci, au fost relatate mai multe conversaţii, în memoriile unor personalităţi din perioada respectivă, între care ale lui Tony Blair şi ale fostului său director de comunicare, Alastair Campbell.

Fostul premier britanic Tony Blair urmează să depună mărturie, pentru a doua oară, la 21 ianuarie, în faţa comisiei de anchetă. În cadrul primei sale audieri, la 29 ianuarie 2010, el a justificat, punct cu punct, hotărârea sa de a intra în război contra lui Saddam Hussein, avansând din nou ameninţarea reprezentată de recurgerea la arme terifiante aflate în posesia unor fanatici. Depoziţia sa a fost deosebit de criticată, în special pentru că a declarat că nu are niciun regret. John Chilcot explica, în decembrie, hotărârea de a-l rechema pe Blair în faţa Comisiei, afirmând că are nevoie de detalii suplimentare în anumite domenii, pentru a putea finaliza raportul pe care urmează să-l predea anul acesta. Lordul Peter Goldsmith, consilier juridic al Guvernului în perioada respectivă, a anunţat, luni, într-o declaraţie scrisă, că s-a simţit incomod din cauza declaraţiilor premierului dinaintea invaziei, în martie 2003. Goldsmith l-a avertizat pe Tony Blair, în ianuarie 2003, că prima rezoluţie a ONU asupra Irakului nu putea fi suficientă pentru justificarea unei invazii. A doua zi, Blair anunţa, în faţa Parlamentului, că, în anumite circumstanţe, nu era necesară o a doua rezoluţie a Consiliului de Securitate al ONU în favoarea unei intervenţii militare.