Tentantă şi profitabilă, arta este, fără nicio îndoială, cea mai de succes investiţie în vremuri de restrişte financiară. Se poate spune că „jucătorii” de pe acest segment efervescent al investiţiilor au tras lozul câştigător atunci când au optat ferm pentru plasarea de capital în opere de artă, a căror valoare a crescut constant în ultimii ani, şi cu până la 50%, după momentul achiziţiei. În România, negustoria de artă îşi continuă trend-ul ascendent, majoritatea tranzacţiilor - şi cele mai sigure - desfăşurându-se sub „umbrela” caselor de licitaţie.

Ce se întâmplă, însă, cu piaţa subterană de artă, unde cei mai expuşi şi mai vulnerabili „jucători” sunt, de obicei, amatorii de... chilipiruri?! Se spune, pe bună dreptate, că nimic nu stârneşte atâtea pasiuni ca arta. Potenţiale „victime”: colecţionari împătimiţi, care îşi doresc cu ardoare în colecţie o capodoperă, simpli iubitori de artă şi frumos sau deja binecunoscutele personaje „pitoreşti” autohtone, „profane” într-ale artei, dar dornice de îmbogăţire peste noapte în urma unei tranzacţii de... vis, desigur mult sub preţul pieţei dar, cu un dram de noroc şi fler, totul ar fi posibil... Naivitate, lăcomie, ignoranţă, snobism sau pasiune pentru artă dusă la extrem, câte puţin din fiecare sau toate laolaltă, sunt slăbiciuni umane care îi fac vulnerabili pe toţi cei care decid să se angajeze în tranzacţii dubioase, aceştia devenind primele victime în caruselul afacerilor cu opere de artă falsificate.

Falsificarea şi plagierea operelor de artă datează de sute de ani, începând cu epoca Renaşterii, tentaţia de a produce falsuri câştigând tot mai mult teren, fiind imitate cât mai fidel creaţiile originale ale maeştrilor de către elevii acestora. În secolul XXI, se vorbeşte despre „mafia operelor de artă”, adică „piaţa neagră” în care circulă şi se tranzacţionează inclusiv lucrări de mare valoare, sustrase din marile muzee ale lumii, dar mai ales falsuri.

ARTA FALSIFICĂRII Falsul - definit ca o copie/replică după ceva original, care există deja sau despre care există mărturii scrise - poate fi împărţit în trei categorii. Există falsuri concepute de artişti mediocri pentru neavizaţi, există falsuri realizate de artişti talentaţi, care imită cu dibăcie maniera de lucru a unui anumit maestru, dar există şi falsuri celebre, realizate pe baza unor analize minuţioase ale operelor artistului vizat, de către aşi în arta mânuirii penelului.

Indiferent de categoria căreia îi aparţine, un fals rămâne... un fals, iar frustrarea şi reacţia ulterioară a cumpărătorului păcălit sunt lesne de anticipat. Dar cum pot fi evitate aceste capcane ale pieţei de artă? Este un subiect de maxim interes pentru investitorii în artă, inclusiv din România, care ar putea face cele mai corecte alegeri doar apelând la opinia unui expert.

ENTUZIASMUL PENTRU CHILIPIRURI „Capcanele pieţei de artă” este, de altfel, şi tema unui curs extrem de interesant, susţinut în weekend, la Bucureşti, de cunoscutul artist plastic constănţean Daniela Ţurcanu-Caruţiu, conf. univ. dr. la Facultatea de Arte a Universităţii „Ovidius” şi expert atestat de Ministerul Culturii, în domeniul Conservare - Investigaţii Fizico-Chimice a Operelor de Artă. La invitaţia celei mai renumite case de licitaţii din România, Artmark, Daniela Ţurcanu-Caruţiu a vorbit „Despre capcanele pieţei de artă”, în cadrul cursurilor de Management al Artei, organizate de Institutul de Management al Artei Artmark, la sediul de la Palatul Cesianu. Cursul Danielei Ţurcanu s-a bucurat de un maxim interes din partea celor câteva zeci de participanţi, în majoritate colecţionari şi împătimiţi de artă.

Entuziasmul pentru chilipirurile în artă şi tentaţia pentru achiziţiile fără acte sunt capcane în care pot cădea foarte uşor „neiniţiaţii”. Potenţialii investitori au aflat direct de la un specialist în domeniu, care lucrează cu importante institute de cercetare din ţară, cum pot deosebi un fals de o creaţie autentică şi cum pot evita să intre în posesia unei copii. Mai mult, Daniela Ţurcanu-Caruţiu a completat baza teoretică a expunerii sale şi cu un studiu de caz pe trei lucrări de Victor Brauner, reprezentând rodul unei proceduri de autentificare la care a lucrat nu mai puţin de şapte ani.

AUTENTIFICAREA - DE LA CÂTEVA ORE, LA CÂŢIVA ANI Expertul recomandă potenţialilor investitori în artă să apeleze cu încredere la opinia unui specialist care lucrează cu institute de cercetare dotate cu laboratoare de autentificare. Este de preferat să se plătească un expert - pe piaţa românească, costurile unei expertize pot porni de la câteva sute de euro la câteva mii de euro sau chiar mai mult, în funcţie de valoarea creaţiei - decât să se constate, ulterior, că lucrarea este un fals. În general, timpul necesar unei investigaţii de autentificare a unei opere de artă variază de la câteva ore la câţiva ani.

Potrivit Danielei Ţurcanu, un fals, oricât de reuşit ar fi, după un timp, începe să trezească suspiciuni în sufletul posesorului, pe când unei opere originale, cu cât trece vremea, îi poate descoperi mereu noi valenţe şi aspecte nebănuite, care bucură, trezesc admiraţie şi încântare. Expert în autentificarea operelor de artă, Daniela Ţurcanu-Caruţiu a acceptat să dezvăluie cititorilor „Telegraf” - în următoarele două ediţii - modalităţile de depistare a falsurilor, cum acţionează escrocii pe piaţa de artă şi ce pot face investitorii... păcăliţi pentru a-şi recupera paguba. (va urma)