Despre capcanele pieţei de artă (III)

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...
Cu Daniela Ţurcanu-Caruţiu, expert în autentificarea operelor de artă:

Despre capcanele pieţei de artă (III)

Cultură 19 Aprilie 2013 / 00:00 719 accesări

Pretutindeni în lume, arta este cel mai sigur plasament al banilor, înaintea aurului şi a imobiliarelor. Mai ales în ultimii ani de instabilitate economică mondială, tranzacţiile de pe piaţa de artă au avut o expansiune fulminantă, iar în România, casele de licitaţie apărute „peste noapte” au cunoscut o dezvoltare rapidă, fără precedent. Regula de aur că banii investiţi în opere de artă sunt „la adăpost” în vremuri de incertitudine financiară - valoarea unei lucrări autentice crescând constant, în timp - a fost învăţată şi de către investitorii români. Dovada o constituie cifrele impresionante - de ordinul milioanelor de euro - ale tranzacţiilor încheiate, în ultimii ani, pe piaţa de artă autohtonă.

ARTA DE A INVESTI ÎN... ARTĂ În ediţiile anterioare, apreciatul artist plastic Daniela Ţurcanu-Caruţiu, conf. univ. dr. la Facultatea de Arte a Universităţii „Ovidius” şi expert atestat de Ministerul Culturii, în domeniul Conservare - Investigaţii Fizico-Chimice a Operelor de Artă, aducea în discuţie principalele riscuri la care se expune un investitor în artă atunci când refuză sau ignoră consilierea de specialitate. De această dată, expertul în autentificarea operelor de artă face o serie de recomandări cu privire la cele mai sigure tipuri de achiziţie.

Desigur că… graba strică treaba, iar cele mai bune alegeri nu se pot face fără formarea unei baze de înţelegere a fenomenului artistic, prin consultarea de reviste de specialitate, vizitarea muzeelor, galeriilor de artă ori a site-urilor de profil. Este doar începutul „aventurii”, care continuă cu întocmirea unui plan serios de investiţie şi, bineînţeles, alegerea celui mai potrivit canal de vânzare: galerie de artă, case de licitaţie, licitaţie prin telefon sau online. Trebuie evitată cumpărarea obiectelor de artă fără acte doveditoare privind proprietatea asupra operei şi provenienţa acesteia.

DAR CUM SE FAC CELE MAI SIGURE ACHIZIŢII? Potrivit Danielei Ţurcanu-Caruţiu, achiziţia cea mai sigură se desfăşoară printr-un canal de achiziţie autorizat, ce emite în scris o garanţie de autenticitate fără limită de timp, semnată de către comisii de experţi sau experţi consultanţi, specializaţi fiecare în câte un autor important, curent artistic sau în investigaţii ştiinţifice. Alte canale sigure de achiziţie sunt casele de licitaţie şi galeriile autorizate de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional.

Expertul în autentificarea operelor de artă face referire şi la achiziţia cu nivel limitat de siguranţă. În acest caz, achiziţia se realizează printr-un canal de achiziţie autorizat, care foloseşte în procesul de punere în vânzare aportul „consilierului de specialitate”, adică al experţilor atestaţi de Ministerul Culturii, însă nu garantează, expres şi fără limită de termen, autenticitatea. În aceeaşi categorie pot intra, de altfel, şi casele de licitaţie, dar şi galeriile autorizate.

Achiziţia nesigură este tipul de achiziţie care se realizează de la un vânzător neautorizat, care nu garantează prin act scris autenticitatea obiectului vândut sau dintr-un târg de antichităţi.

EXPERŢII Sunt persoane cu studii superioare, cu doctorat în domeniul artelor plastice şi decorative, istoriei artei, ştiinţelor, cu pregătire complexă în domenii interdisciplinare, care, prin preocupările lor specifice, au fost validate de către Comisia Muzeelor şi Colecţiilor a Ministerului Culturii, care le-a acordat un număr în Registrul Experţilor pentru Patrimoniul Cultural Naţional Mobil. Probabil cea mai de viitor procedură de autentificare o constituie investigaţiile fizico-chimice a operelor de artă, ramură care îmbină arta şi ştiinţa, apărută relativ recent în lume şi de pionierat în România, care necesită a fi dezvoltată printr-o şcoală care să formeze specialişti.

Daniela Ţurcanu a concluzionat: „A reconstitui acel „joc al enigmelor”, a aşeza la locul cuvenit numele şi operele e o sarcină grea, care are nevoie de o competenţă deosebită. Aceasta poate fi îndeplinită numai de specialişti a căror ştiinţă n-ar putea fi contestată de nişte amatori, oricât ar fi de zeloşi. Cea mai mare bucurie a unui expert este aceea de a restitui unui pictor opera, datorită documentelor regăsite, a studiilor, a investigaţilor ştinţfice”.

„PORTRETUL” COMERCIANTULUI DE ARTĂ În ceea ce priveşte „portretul” comerciantului de artă, conf. univ. dr. Daniela Ţurcanu consideră că principalele calităţi ale acestuia sunt: instinctul, cunoştinţele, informaţiile-documentarea, timpul şi... banii. Într-un dialog cu fiul renumitului colecţionar Krikor H. Zambaccian (1889-1962), un adevărat Mecena al vremurilor sale, specialistul a aflat amănunte inedite despre alcătuirea celebrei colecţii a acestuia. „Investiţia în artă este cea mai sigură şi cea mai spectaculoasă investiţie. Dr. Zambaccian nu era un specialist în artă, dar era un iubitor de frumos. Colecţionarul l-a avut consilier pe Theodor Pallady, pictor cu performanţe artistice la fel de mari ca şi contemporanii săi europeni, către care l-a şi îndrumat, el cunoscând nivelul maxim de performanţă şi de valoare. Zambaccian a achiziţionat la preţuri mici Pissaro, Picasso, Matisse, când aceştia nu erau celebri la vremea respectivă, în marea criză economică din anii 1929-1933, care a ajuns în România cu întârziere. Picasso, cu spirit speculativ, i-a dăruit o lucrare din dorinţa afirmării sale în colecţiile de artă aflate în formare. Zambaccian a investit, de asemenea, în arta românească, în pictori contemporani lui, sume mici de bani. În prezent, această colecţie valorează enorm”, a declarat Daniela Ţurcanu.



12