În plină zodie electorală, Sorin Oprescu ne vorbeşte despre rolul, importanţa şi greutatea cocoşeilor. După teoria aferentă unui astfel de moment, face trimitere directă la anumiţi cocoşei. Faţă de alte expuneri de acest gen, Oprescu a arătat pe planşă evoluţia cocoşelului, fie el din aur, din natură sau de unde o fi… În anumite momente, cînd se referă, în mod deosebit, la premierul Boc, compară cocoşeii cu zurgălăii. Cînd era mic, domnul prim ministru punea zurgălăii la coasă, cunoscut fiind ataşamentul său sufletesc faţă de sculele cîmpului. Pe de altă parte, era o metodă eficientă de propagandă personală. Cu ajutorul zurgălăilor, din cîte înţeleg, atrăgea atenţia celor care nu credeau că domnia sa se pricepe la munca cîmpului. Pe de altă parte, era o metodă de prevenire a accidentelor ca să nu-şi dea cu coasa peste ţurloaie. Zilele trecute, Sorin Oprescu a ţinut, la Timişoara, o prelegere despre contribuţia cocoşeilor în politică. Ne-a vorbit despre personalitatea cocoşelului ca fire stătătoare de sine. Mai nou, în Guvernul României, cocoşeii pedelişti au înţărcat, prin cumul de funcţii, cîte două portofolii pe creastă. Chiar dacă fac pe vitejii, unii dintre ei s-au ales deja cu o hernie pe cinste. Sînt cîte doi miniştri într-un cocoşel, ceea ce, trebuie să recunoaştem, este mult prea mult pentru ţărişoara asta! Ca să ne prezinte realitatea înconjurătoare, Sorin Oprescu a atacat direct platforma cocoşeilor cu moţ, plini de ifose şi generatori de faze şi gesturi stupide. În plin avînt oratoric, a stăruit mai mult asupra conţinutului acestui subiect. La finalul expunerii, una mustind de rezonanţe patriotice, s-au tras diverse concluzii. De pildă, ne-am edificat asupra faptului că între pălărie şi cocoşel există o strînsă legătură. Desigur, referitor la acest subiect, se pot spune multe. În general, în politică, după cum ne-am convins, cocoşeii reprezintă centrul de greutate. Cine are cocoşei, ca şi în cazul dinţilor, oase roade! Puşi pe salbă, cocoşeii pot juca rolul dinţilor aflaţi pe inventarul calului de dar. Şi în cazul cocoşeilor, în anumite circumstanţe, se poate vorbi despre efectul calului troian. Mă întorc la circumstanţele legăturilor statornicite între pălărie şi cocoşel. De pildă, cu cît pălăria este mai mare, indiferent de model, cu atît cocoşelul este mai descoperit! Ca să zic aşa, precum fiul ploii. De asemenea, cureaua lată, mult invocată în ultima vreme de premier, joacă un rol la fel de important. Fără susţinerea politică a curelei de dimensiunile amintite mai sus, cocoşelului s-ar putea să-i cadă pantalonii. În aceste condiţii, dacă mai tragi şi cu puşca, poţi asista la un adevărat dezastru! În astfel de momente de profundă panică, pălăria mult prea largă a cocoşelului mai mult încurcă. E posibil ca, în situaţii de degringoladă deplină, să asistăm la momente comice după calapodul celebrilor Stan şi Bran, specializaţi în pierderea pantalonaşilor.