AMELIA STĂNESCU: Vasile Șeicaru este invitat de onoare la prima ediție a FOLKFest REMEMBER Costinești (25-26 august White Horse Rock’n Roll Costinești), un festival care își propune să aducă în atenția publicului atmosfera boemă a Stațiunii Tineretului de odinioară... Tocmai pentru că ați avut „rezidența” acolo, în perioada anilor 1972-1980 și ați cântat la „Disco Ring” și la Restaurantul Hotelului Forum, ne-am dori să ne povestiți despre Costineștiul acelor ani...

VASILE ȘEICARU: În anii aceia cântam pentru 2-3000 de tineri pe seară la Disco Ring și atmosfera era de neuitat, cu atât mai mult cu cât nu semănau serile de dans niciodată! De fiecare dată era altceva! Noi cântam hiturile acelor vremuri, piese din repertoriul Beatles, Rolling Stones, Ten Years After, Santana, Kinks, Trogs, Manfred Man, dar și multe cântece de-ale noastre! Locul era arhiplin, oamenii stăteau lipiți unul de altul, atmosfera era total nebună! Tinerii beau bere, vin, vodka... și aproape toată lumea fuma! Exista o trupă de salvamari, colegi de-ai mei de la I.E.F.S., care ziua stăteau pe plajă și vegheau să nu intre lumea în mare când nu trebuie sau să nu depășească geamandurile! Seara, se transformau în „Echipa de ordine”, nu trecea nimeni de ei, asta și pentru că erau cu toții foarte bine făcuți, cu „pachete de mușchi” la purtător, dar tot timpul plini de vervă și foarte agreabili și veseli! Ce mai nopți de basm am mai petrecut cu ei în perioada aceea, la „Gânditoarea”, o statuie celebră, în jurul căreia ne adunam și noi folkiștii cântam până dimineața! Existau neînțelegeri între salvamari și bandele din satul Costinești, se lăsa uneori cu bătăi crunte, dar de cele mai multe ori se împăcau și se lăsa la final cu o „băută” generală! Eu cântam cu formația Cristal, și între noi și salvamari era o foarte strânsă prietenie, prietenie care mai există și astăzi!

A.S.: Cu ce folkiști vă întâlneați prin Costinești?

VASILE ȘEICARU: Păi erau colegii și prietenii mei cu care mai târziu aveam să mă alătur la Cenaclul Flacăra! Erau Doru Stănculescu, Sorin Minghiat, Mircea Vintilă, Ducu Bertzi, Nicu Alifantis, Victor Socaciu, Zoia Alecu, Marcela Saftiuc, uneori Vali Sterian, Mircea Bodolan... erau mai mulți!

A.S.: Cum era publicul concertelor de folk?

VASILE ȘEICARU: Nu cred că se deosebea de cel de acum, doar că tinerii citeau mai mult pe vremea aceea, n-aveau mașini bengoase, n-aveau bani decât să-și poată permite câteva zile la Căsuțe sau la Corturi! Iubeau la nebunie rock-ul și folk-ul, știau la virgulă cântecele noastre, nu dormeau aproape deloc, făceau „blatul” la cantină, dormeau câte 15 într-o Căsuță de 6 locuri, iubeau cât se poate, întreceau uneori măsura la băut bere sau vodka, erau foarte veseli, se distrau extraordinar de bine și frumos! La bar, o cafea costa 1,75, iar o țigară Kent, 1,25 lei, un Pepsi 2,50, iar o „baghetă” 2 lei! O bere era 3,50, o sticlă de vin „Corăbioara” 14 lei, una de vodkă de import, 35 de lei!... Uneori, după program, ne duceam la barul „Aladin” unde ne întâlneam cu toți membrii trupelor rock de pe Litoral și continuam petrecerea până când soarele era de mult pe cer! Ce mai vremuri, ce mai moravuri!...

A.S.: Cum se vedea atunci conceptul de „libertate”/ „spiritul liber”?

VASILE ȘEICARU: Aveam senzația că suntem liberi! De cele mai multe ori ne ieșea și uitam că eram în plin comunism, alteori uitam cu totul în ce țară trăiam și mai ales cine ne conducea, și ne mai trezeam la Miliție pentru vreo seară, două, dar nu ne supăram, că o luam în glumă!

A.S.: Vă mai amintiți hiturile/șlagărele acelor ani?

VASILE ȘEICARU: Erau multe... Ai hai, Fără petale, Mielul, Pământul deocamdată, Decembre, Rănitul dintre linii, Oltul, Charlie Chaplin, În codrul verde, Așa-mi vine câteodată, mai târziu Aruncarea în valuri, dar erau foarte multe...

A.S.: De ce plăcea atât de mult Costineștiul?

VASILE ȘEICARU: Pentru că ne dădea senzația de libertate, ne simțeam bine împreună, oferea mult, foarte mult, arăta senzațional Costineștiul! Acum arată foarte rău, foarte urât, pentru că nimeni nu se preocupă să-l readucă la viață...

A.S.: S-ar mai putea reface atmosfera Costineștiului de odinioară?

VASILE ȘEICARU: Din păcate așa ceva nu se mai poate. De altfel, nici n-are interes nimeni, că e vorba de bani mulți de investit, de voință... și la cât se fură în țara asta, cine să se mai gândească și la refacerea, reconstruirea din temelii a Costineștiului...

(13 iunie 2017)