Prezenţă discretă în spaţiul cultural tomitan, omniprezentă, însă, la seratele literare organizate de mica comunitate a armenilor din Constanţa, Arşaluis Sarchisian Gurău este devotată întru totul cuvântului, fie el românesc sau armenesc. O demonstrează şi cel mai nou volum al său, „Critice şi lirice”, care se deschide cu un eseu, „Laudă literei”, care îi reflectă preocupările şi devotamentul pentru cuvânt, autoarea fiind şi profesoară de limba română. Eseul a fost prezentat în 2004, cu prilejul sărbătoririi a 1600 de ani de la crearea alfabetului armean.

„În această carte se găsesc poezii legate de anumite evenimente. Am o poezie la care ţin mult, „Cântec de recunoştinţă poporului român”, prin care exprim, în numele comunităţilor armenilor din România, mulţumirea şi recunoştinţa că au găsit aici, în urmă cu sute de ani, mânaţi de un destin vitreg, înţelegere şi ospitalitate. Compozitorul Dumitru Lupu mi-a promis că va pune pe note această poezie”, a spus profesoara Arşaluis Sarchisian Gurău.

TRADUCERE DIN EPOPEEA NAŢIONALĂ A ARMENILOR Pe lângă eseuri şi versuri, volumul prezintă şi un fragment din epopeea naţională a armenilor, „Sasna Dun”, tradus în limba română de autoarea cărţii „Critice şi lirice”. „Îmi doresc să continuu traducerea acestei epopei, dacă voi obţine acceptul fiicei şi moştenitoarei poetului Măgârdici Heranian, care a adaptat această „saga” după versiunea populară, care este greu de citit, fiind scrisă în limba armeană clasică. E meritul poetului Măgârdici Heranian că a făcut dintr-o poveste greu accesibilă, fără să-i schimbe conţinuturile, să-i deterioreze sensurile, o carte foarte plăcută la lectură”, a spus profesoara Arşaluis Sarchisian Gurău.

Epopea naţională a armenilor, „Sasna Dun”, comparabilă cu alte mari creaţii ale genului, precum „Epopeea lui Ghilgameş”, „Iliada” sau „Mahabharata”, circulă în peste 50 de variante. Aceasta se pare că ar fi fost desăvârşită în timp, după unii specialişti prin secolul al VII-lea, după alţii începând cu secolul al X-lea, în peste 50 de variante.

MEŞTERUL MANOLE, ARMEAN?! Iubitorii de literatură şi de legende pot găsi în „Critice şi lirice” şi o ipoteză potrivit căreia „arhitectul” Mănăstirii Curtea de Argeş, faimosul meşter Manole, ar fi fost armean. Din volumul profesoarei Arşaluis Sarchisian Gurău nu lipsesc nici recenziile, cum sunt cele făcute la cărţile lui Varujan Vosganian, „Statuia comandorului” şi „Cartea şoaptelor”.

Pe alocuri, textul din „Critice şi lirice” este însoţit de elegante ornamente grafice, realizate de autoare, unele dintre ele fiind reproduceri ale unor motive armeneşti.

Lansarea cărţii „Critice şi lirice” a avut loc, ieri, la Biserica Armeană, în prezenţa unui public numeros, format din oameni de cultură. Printre aceştia s-au aflat consultantul artistic al Teatrului de Stat Constanţa, Anaid Tavitian, omul de litere Constanţa Călinescu, Aura Văceanu şi Alexandra Flora Munteanu, de la Societatea de Haiku, poetele Ana Ruse şi Vasilica Mitrea. Volumul semnat de Arşaluis Sarchisian Gurău a apărut, anul acesta, la editura constănţeană Vif.