Deşi nu face parte din grupul lăuzelor revoluţionare, domnul Prigoană a solicitat să i se acorde concediul paternal pentru creşterea copilului. Gestul său a impresionat până la prăsele toate mamele eroine din mult iubita noastră ţărişoară. E drept, statutul lor a apus de multă vreme. Într-o anumită perioadă istorică, conducerea înţeleaptă de partid şi de stat din acea epocă programa naşterile pe bandă rulantă. Orgasmul tinerelor muncitoare, e drept, prefaţat într-o formulă doctrinară adecvată, era prezentat cu ajutorul graficelor bine ticluite după indicaţiile preţioase debitate de secretarul general al partidului. O săgeată în sus ilustra erecţia proletară. A doua ca intensitate după aterizarea lui Gagarin pe Lună. O săgeată în jos incrimina delăsarea şi tendinţele de sabotare pe faţă a politicii PCR privind creşterea natalităţii în RSR. De la aceste principii, jalonate de la un congres la altul, se puneau bazele creşterii natalităţii la normă. Astăzi, în culmea capitalismului de cumetrie, datele problemei s-au schimbat fundamental. Domnul Prigoană pare a fi promotorul unei veritabile revoluţii în materie de natalitate. Ambiţios din fire, după cum îl ştim, s-a străduit ca, în cadrul noului concept prenatal, rolul tatălui, nu numai ca lăuză, să crească substanţial. În acest context, a solicitat un concediu prelungit de doi ani pentru creşterea noului sugar din familia sa. Dat fiind statutul său de ales al poporului, cererea a pus la grea încercare inteligenţa parlamentarilor. E drept, dumnealor nu s-au mai confruntat cu o asemenea situaţie. Bine că nu a născut domnul Prigoană în persoană! Te doare capul câte formalităţi trebuie îndeplinite ca să intri în posesia Premiului Nobel! Demersurile domnului Prigoană au dat naştere la tot felul de controverse şi discuţii prelungite. În cadrul comisiilor de specialitate, ordinea de zi a fost schimbată fundamental. Peste noapte, priorităţile generate de criza mondială au fost transferate într-un registru oarecare. Mult mai importante sunt mofturile de lăuză ale domnului Prigoană. Pe acest fundal agitat, în care baba se piaptănă, traversând cu dificultate crizele specifice vârstei, se discută aprins despre conceptul de dădacă parlamentară. Noul profil nu are nicio legătură cu cererea domnului Prigoană, fiind vorba de un personaj ale cărui apucături ţin de metehnele politichiei. Dădaca parlamentară este lăuză de când începe şi până i se termină mandatul. Când o cauţi, este la alăptat. Ca să-şi rotunjească veniturile personale, se bucură şi de ajutorul pentru sugari. Ca dădacă parlamentară, are o singură specialitate. Face laptele praf. Când se lasă umbra de la Cotroceni peste dădaca parlamentară, se aud exclamaţii şi expresii de genul “Tata mare”. Revin la domnul Prigoană. În curând, conform noilor dispoziţii, domnia sa urmează să treacă în subordinea celui mic. Criza lăuzelor afectează PDL, dat fiind faptul că votul domnului Prigoană în Parlament se transformă într-un simplu şi nevinovat pârţ. În caz de suspendare, vai de tata mare!