În viaţa fiecărui fitilist intervine o perioadă de stagnare şi recul. Orice progres are şi-un regres. În general, fitilistul e un om energic, drăcos şi spontan. Adevărul este că nu sîntem învăţaţi să-l vedem într-un rol static, posac şi prăfuit! Prin definiţie, fitilistul umblă de colo pînă colo cu fitilele din dotare. Trage firele, instalează fitilele. Fitilistul este dispus la mişcare şi efort. Din acest motiv, este greu de înţeles de ce uneori e copleşit de o apatie blegoasă. Cunosc fitilişti care nu au stare. Nu mă refer, desigur, la starea lor civilă, fiind o chestiune care nu ne interesează. În anumite situaţii, din prea mult exces de zel, fitilistul se fitileşte pe sine şi, după aceea, trece la neamurile lui. Nu stă în firea ftilistului să tragă mîţa de coadă, chiar dacă o confundă adeseori cu un capăt de fitil. De regulă, cînd e rost de fitilit, ceea ce se întîmplă destul de des în societatea noastră multilateral dezvoltată, nu stă prea mult pe gînduri. Spun unii că fitilistul şi-ar fi luat o scurtă vacanţă, ceea ce, omeneşte vorbind, este de înţeles. După alegerile europarlamentare, îl aşteaptă o perioadă de adînci prefaceri în domeniul în care excelează. Specialiştii estimează rezultate record în dreptul fitiliştilor. Se spune că, în perspectiva prezidenţialelor, deja sînt la mare căutare. Liniştea fitiliştilor este comparabilă cu cea de dinaintea furtunii. În diverse partide, se estimează o creştere a numărului de fitilişti pe cap de activist cu funcţie. Să înceapă oare din nou marea îmbîrligătură politică? Fitilistul nu este un individ pe care să-l caracterizeze lenea şi pasivitatea. De regulă, chiar şi acolo unde lucrurile merg bine, el reuşeşte să-şi bage coada. În esenţă, nu trebuie confundat cu dracul. Vă avertizez să nu comiteţi o asemenea gafă monumentală. În ierarhia sforarilor, fitilistul şi dracul, cu ajutorul căruia trecem puntea, au locurile lor bine stabilite şi definite. Dracul are apucăturile sale din naştere. Fitilistul, în schimb, s-a format singur în şcolile şi depozitele de muniţie ale patriei. Mai nou, el este solicitat şi în momentele de pace şi triumf, cunoscute fiind veleităţile sale în ce priveşte jocurile de artificii. Ca o deformaţie profesională, chiar şi în aceste momente, nu se vindecă de fitilit. În ritmul în care trăim, ne-am învăţat cu fitiliştii activi. Ieşirea lor din peisaj ne transformă viaţa într-o piesă banală şi plictisitoare. E limpede pentru toată lumea că nu ne putem adapta regulilor caracteristice normalităţii. Vorba unui mare specialist în fitile: “Domnule, cînd mă uit în ochii tăi nu ştiu cum să te fitilesc mai repede!”. Măcar este sincer. Înainte, nu cu mult timp în urmă, fitiliştii erau perverşi. Te fitileau pe la spate, poziţia lor preferată. Acum, domnule, lucrează pe faţă. De pildă, într-o zi, stăteam de vorbă cu cineva. Pe nepusă masă, a intrat un individ simpatic în birou. Fără nicio introducere, m-a somat să ridic picioarele ca să tragă dumnealui nişte fire pe sub scaunul meu. Contrariat, m-a întrebat la un moment dat: ”Nu mă cunoaşteţi?” I-am răspuns că nu am habar cine este. Replica lui a fost una cît se poate de senină: ”Sînt fitilistul repartizat să vă fitilească”(!!)