„Mult e dulce şi frumoasă limba ce-o vorbim!” Fiecare generaţie, la vremea ei, a învăţat la şcoală această exclamaţie celebră. Astăzi, însă, după două decenii de libertate, limba română cea „dulce şi frumoasă” a ajuns desfigurată de neologisme anglo-saxone sau americane, de invenţii gramaticale aberante, iar limbajul politic contemporan este complet „manelizat”.

Din păcate, lumea grăbită de acum, care aleargă după bani şi plăceri, nu mai are nici timp, nici răbdare şi nici măcar curiozitatea de a intra într-o mare bibliotecă publică, de pildă, unde ar putea răsfoi vechea colecţie a publicaţiei „Monitorul Oficial”, din epoca interbelică sau chiar de la începutul secolului XX. Ar descoperi acolo transcrierile tipărite, după stenograme, ale celebrelor şedinţe parlamentare de altădată, la care luau cuvîntul personaje politice faimoase ale vremii, din perioade diferite, precum Titu Maiorescu, Lascăr Catargiu, Alexandru Marghiloman, Petre Carp, Ionel Brătianu şi mulţi alţi înaintaşi iluştri. Pe atunci nu se inventaseră calculatoarele, deci nu exista nici Internetul, iar Marian Vanghelie neffind încă născut, ar fi fost imposibil să-l auzi pe Lascăr Catargiu pronunţînd „Goagăl”, în loc de „Google”… Expresii parlamentare de genul „ciocu mic”, cum a fost cazul unei prea puţin distinse deputate PD-L, în legislatura trecută, erau excluse din „argoul” politic al lui Titu Maiorescu. Deoarece, pe vremea aceea, nu aveam preşedinte, ci Rege, rolul de „preşedinte - jucător” era interpretat de primul ministru. Ar fi fost aberant să-ţi închipui că l-ai fi putut auzi vreodată pe premierul Ionel Brătianu folosind expresii de genul „derbedeul dracului” şi „ţigancă împuţită” sau adresîndu-se unui tînăr gazetar din acea perioadă, cum era Octavian Goga, la începutul carierei sale literare şi politice, cu apelativul „găozarule”!

Cît despre Carol I, dacă ar fi să-mi permit o comparaţie necuviincioasă cu Traian Băsescu, necuviincioasă pentru Rege, desigur, ar fi deajuns să compar scena de la Cotroceni, de acum vreo două săptămîni, în care preşedintele l-a ameninţat pe Vadim Tudor că îl evacuează, cu atitudinea pe care bătrînul monarh o avea faţă de miniştri sau ceilalţi politicieni. Cînd dădea mîna cu ei, indiferent dacă era o întîlnire oficială sau doar mondenă, celui pe care Regele îl simpatiza i se întindeau trei degete din mîna regală, iar celui antipatizat i se dădea doar un deget… Ce oameni, cîtă educaţie, ce epocă!

Dintre politicienii noştri contemporani, cei mai civilizaţi par să fie Crin Antonescu şi Mircea Geoană, plus alţi cîţiva tineri. Dar limbajul politic actual, care presupune nu doar cuvinte, ci şi idei sau atitudine, a ajuns în stadiul de barbarie, pur şi simplu, pentru cea mai mare parte a clasei politice. Se vorbeşte pe un ton răstit, ca la mahala, se folosesc agramatisme sau improprietăţi sintactice, iar ideile sînt din ce în ce mai rare.

Modelul negativ al tipului de personalitate introdus de Traian Băsescu în politica actuală de la noi, care presupune „golăneală”, „şmechereală” şi mitocănie urbană, a făcut ravagii în ultimii ani. Acum un secol, personaje ca Băsescu sau Becali, de pildă, n-ar fi fost angajate nici ca portari de noapte la parlament, darmite la Palatul Regal, ci ar fi devenit tipologie literară pentru clasicul Caragiale, ceea ce, la rîndul ei, era o onoare mult prea mare!