La noi, minciuna e în toate cele ce sînt… Astăzi, în politică, de pildă, nu rezistă decît cei care ştiu să poleiască frumos minciuna, să o prezinte cît mai apetisantă şi într-un cadru adecvat. Înainte, din cîte înţeleg, minciuna se măsura în îngheţarea apelor captate, indiferent de anotimp. Cu alte cuvinte, era luat în seamă cel care minţea de îngheţa apele. Sigur, în condiţiile încălzirii globale, o astfel de performanţă este din ce în ce mai greu de atins. Cu toate acestea, parametrii minciunii s-au schimbat fundamental, existînd o cu totul altă viziune asupra sa. Capitole mari din minciuna contemporană se regăsesc în doctrinele şi programele politice. În mare, politicienii noştri sînt nişte iluzionişti. În ciuda densităţii mari de mătreaţă pe care o au în cap, scot pe gură numai porumbei. Din acest motiv, cu totul eronat, mincinoşii sînt consideraţi a fi mesagerii păcii. Minciuna capătă valenţe deosebite în funcţie de cum este spusă sau prezentată. Adevărul e că minciuna politicienilor a prins la popor. Asta e situaţia! Sînt cetăţeni ai patriei care adoră să fie minţiţi. Sigur, într-o manieră elegantă, frumos şi paşnic. Aici, ca să fim cinstiţi, drepţi şi consecvenţi, trebuie să recunoaştem că succesul minciunii depinde de arta oratorică a politicianului şi de tupeul partidului pe care îl reprezintă. În minciună, e musai să ai un bagaj complet de imaginaţie şi fantezie, cu toate că populaţia este consecventă pe anumite probleme sociale. Să ne reamintim de cîte ori am fost minţiţi pe ideile şi principiile care stau la baza creşterii nivelului de trai. Din patru în patru ani, sîntem minţiţi că o să trăim mai bine! Si mai bine! În acest ritm, pe această temă, avem toate şansele să atingem cu ambele mîini plafonul infinitului. Românului îi place minciuna şoptită şi duioasă. În dragoste, de pildă, sînt uzate de ani şi ani de zile aceleaşi partituri sterile. Diferă, desigur, de la caz la caz, scenografia. În materie de minciună spusă direct, chiar aruncată în faţă, ca o zdreanţă, politicienii sînt maeştri desăvîrşiţi. Ador momentele în care unii dintre ei încearcă să ne convingă că vor să ajungă la putere numai şi numai ca să ne facă nouă bine şi un trai îmbelşugat. În ultimii ani, minciuna a urcat toate treptele puterii, zîmbindu-ne flegmatic de la cel mai înalt nivel cu putinţă. Spusă de pe această poziţie, minciuna capătă valoare de lege. Doar pentru amărăşteni. Ei sînt obligaţi să ia în serios minciunile parveniţilor din politică. De altfel, intrarea oficială în politică este pavată cu minciuni şi multe vorbe goale. Asist cu scîrbă cum politicienii noştri se întrec în minciuni, forţîndu-se să scoată pe gură hîrtie colorată şi multe panglici menite să-ţi ia ochii. Ca la lupte, politicienii se întrec în minciuni. Ca să le fie lor bine, mutilează adevărul. Avem foarte mulţi comici ai minciunii. Schema jocului de scenă este simplă. Spun o minciună, după care, la scurt timp, se contrazic singuri cu o altă minciună. Nu este adevărat că mincinosului îi creşte nasul. La început, de frică, unii au lăsat-o mai moale. Dacă le-ar fi crescut nasul mincinoşilor, mă tem că nu s-ar mai fi putut circula prin politică din cauza celor de teapa lui Petrică, omul care a făcut lampa lui Lenin mică. În fiecare zi, Puterea, care ţine la grosimea obrazului său, ne minte în faţă cu seninătate, fără să tresară. Fără minciuna politicienilor, viaţa nu are niciun rost…