Toate cercetările sociologice din ultimele luni şi previziunile unor persoane experimentate în politică arată că în turul doi al alegerilor prezidenţiale de anul acesta vor intra Mircea Geoană şi Traian Băsescu. Despre actualul preşedinte s-a scris deja prea mult. Fiecare român interesat cît de cît de politică a apucat să-şi formeze opinia despre şeful statului şi eficienţa mandatului său de cinci ani pentru modernizarea României.

Preşedintele PSD Mircea Geoană porneşte în lupta prezidenţială cu un handicap. Procentele din sondaje îl situează sub nivelul partidului. Opt sau chiar zece procente nu sînt puţine. Evident, urmează 180 de zile de campanie neîntreruptă, în care cei decişi să meargă la vot vor fi sau nu convinşi să producă schimbarea. Profilul lui Geoană este categoric deosebit de cel al lui Băsescu. Fiecare om are calităţi şi defecte. Aş spune că în privinţa şefului statului, suma defectelor este mult mai mare decît suma calităţilor. În privinţa lui Geoană, lucrurile stau exact pe dos. Suma calităţilor sale e mai mare decît cea a defectelor. Să le evidenţiem pe rînd.

Încep cu partea pozitivă. Mircea Geoană este, înainte de toate, un personaj bine educat şi decent. De cînd este în politică, actualul preşedinte al Senatului n-a avut derapaje verbale sau de comportament, precum adversarul său. Diplomaţia este principala calitate a preşedintelui PSD. Plecat din postura de ataşat în Ministerul Afacerilor Externe în 1990, ajuns ministru de Externe în perioada 2001-2004, Mircea Geoană a confirmat prin calităţile sale umane că este un diplomat de carieră, apreciat în marile cancelarii occidentale. Unul din arhitecţii importanţi ai dreptei şi aliat strategic al lui Traian Băsescu, Alina Mungiu Pippidi, scria recent că Mircea Geoană este singurul român cu relaţii la nivel înalt în SUA şi UE. Interesantă afirmaţie într-un an electoral, venită din tabăra adversă.

Popularitatea lui Geoană a crescut exponenţial în timpul mandatului de şef al diplomaţiei româneşti, perioadă în care România a intrat în NATO, a încheiat negocierile cu UE. Şi, foarte important, avea relaţii directe şi deschise la Washington, Bruxelles şi Moscova. Fapt ce lipseşte astăzi, cel puţin în privinţa uneia din capitalele menţionate.

Candidatura sa la Primăria Capitalei în 2004 şi eşecul de atunci din turul întîi în faţa lui Traian Băsescu a fost dovada faptului că cineva din PSD îşi dorea să tempereze creşterea îngrijorătoare a lui Geoană. Au reuşit parţial. La scurt timp după ce PSD şi Adrian Năstase pierdeau alegerile din 2004, greii partidului intrau într-un con de umbră şi Mircea Geoană prelua conducerea partidului. Astăzi, ca lider al stîngii, diplomatul se pregăteşte să cîştige alegerile prezidenţiale. Are şansele cele mai mari. Dar mai e mult pînă departe. La calităţile amintite aş adăuga: e un bun familist, n-are apetenţe conflictuale, nu bea, nu e violent, nu e corupt, vorbeşte perfect engleza şi franceza, are o educaţie managerială făcută la una din şcolile de elită ale lumii - ENA. Profilul se potriveşte perfect pentru funcţia de preşedinte al unei ţări europene.

Problemele celui care vrea să-l învingă pe Traian Băsescu nu sînt puţine. Pare neconvingător, este uneori ezitant, dă impresia că nu este suficient de bărbat. I s-a zugrăvit, de către marii granguri ai politicii post-decembriste, imaginea de personaj slab şi nepriceput. În primul rînd Ion Iliescu, cel care i-a pus ştampila de prostănac. Eticheta aceasta s-a răspîndit cu repeziciune. Traian Băsescu l-a tot ironizat şi el.

În România vremurilor noastre, dacă nu eşti uns cu toate alifiile de la farmacia Institutului Lomonosov şi cea a CC al PCR sau dacă nu învîrţi milioanele de euro, nu furi telefoane mobile la ţigănci împuţite, se cheamă că eşti un prost.

Şmecheria şi bădărănia care-i lipsesc lui Geoană îl fac vulnerabil. N-are tupeu de cartier, nu-şi transformă peste noapte prietenii în mari duşmani, nu caută cadavre pe care să calce.

Liderii PD-L spun pe toate drumurile că-şi doresc mult ca Mircea Geoană să intre în turul doi cu Traian Băsescu, pentru că va fi înfrînt cu siguranţă. Ultimele şapte sondaje arată că peste 55 la sută din cei cu intenţie de vot îşi doresc alt preşedinte al României. Actualul pare să-şi fi atins limita maximă a incompetenţei. Pe vot negativ sau prin propriile performanţe, liderul stîngii are şanse importante să devină un altfel de şef al statului. Nu-i mai puţin adevărat că liderul liberal Crin Antonescu ar putea să decida în ce parte va fi înclinată balanţa.