Plecat de la coada vacii, de unde a luat startul în viaţă, nesimţitul se leapădă greu de vechile lui apucături şi metehne. Îl cunoaştem prea bine pe individ şi ştim ce-i poate capul! Nesimţitul este ca prostul. Degeaba îi explici că a venit vremea deşteptării, pentru că nu pricepe nimic! El o ţine langa pe a lui şi, dacă îl contrazici, face caz de drepturile omului! Mai bine zis, de drepturile nesimţitului, care sunt nelimitate… Când are chef de conversaţie cu un amic, şi ăla tot un nesimţit fără pereche, opreşte maşina în paralel cu acesta. Exact pe centrul bulevardului. După aceea, sfidând bunul simţ, scoate capul pe geam şi face conversaţie cu cel de pe contrasens. Nişte nesimţiţi! Nu contează că alţii sunt blocaţi fără vină în trafic! Boul în persoană, pentru că altfel nu-i pot spune, latră ca un câine turbat în mijlocul străzii. Pentru el, ca odraslă de mahăr, funcţionează doar regulile nesimţirii moştenite din tată-n fiu. De regulă, nesimţirea se transmite prin simpatie. Dacă i-a intrat în cap că este mare şmecher, cu greu îl mai aduci pe drumul cel bun. În realitate, nesimţitul este un ţopârlan băşinos. E convins dumnealui că, dacă a strâns ceva bani la teşcherea, evident, prin furt şi alte chestii de genul ăsta, i se permite orice. Nesimţitul se cuibăreşte întotdeauna în fruntea cozii. Cu alte cuvinte, dumnealui nu stă niciodată la rând. Se îndeasă la plăcinte şi ia faţa tuturor. Când apare câte un post important în schema unei instituţii a statului, procedează la fel. Dacă ajunge în Parlament, votează doar pentru drepturile aleşilor. Când vine vorba despre pensii nesimţite, e primul. Firesc. La un asemenea nesimţit, nu-i aşa?, o pensie pe măsură! Diverşi politicieni şi-au construit cariera politică pe o dună de nesimţire. În campania electorală, conform graficelor în vigoare, au minţit într-o veselie. Acum, cu aceeaşi nesimţire, se fac că nu ştiu despre ce este vorba. În general, nesimţitul reacţionează ca o bovină. Are privirea umedă şi e sincer, ca un viţel la poarta nouă, când te minte în faţă. Chiar dacă poartă costum de firmă, îl dă de gol flegma de pe vârful pantofului drept, punctul terminus al unui mai vechi obicei, care, de altfel, îl caracterizează. Deoarece umblă tot timpul cu nasul pe sus, nesimţitului i se văd lumânările umede de la mare distanţă. Când mănâncă, şi asta, pentru că este un lacom fără pereche, i se întâmplă destul de des, plescăie ca un pelican. Ca să-şi regleze lumânările, pentru a fi calibrate la mărimea lor naturală, trage puternic pe nări. Dumnealui a exersat chestia asta înainte de apariţia liniuţelor. Pe atunci, fiind un simplu văcar, trăgea mirosul de bălegar în piept. În fapt, nesimţitul este un veritabil mârlan. Din păcate pentru el, s-a îmbogăţit degeaba! Cu toate că are bani căcălău, mănâncă tot din traistă! Ca să nu dea şi celorlalţi din jurul său, îşi bagă adânc capul în sacoşa de plastic şi înghite precum porcul. Scena este de-a dreptul delirantă şi sonorul pe măsura conduitei dumnealui. De când şi-a făcut loc cu coatele în lumea bună, plescăie pe la toate protocoalele şi petrecerile ocazionale. Nu iartă nicio mocangeală!