La noi, dincolo de oricine şi orice, contează organul. După modelul unui partid care a apus, organul este în toate cele ce sînt şi în cele ce ne veghează. În definitiv, cine i-a ascultat ilegal pe parlamentarii care se căznesc să o audieze pe ministreasa Turismului? Organul, desigur, care şi-a pus în funcţiune timpanul. Cu ochiul de cristal din dotare, vede tot. Despre timpan, vorba aia, ce să spun, este dotat corespunzător cu aparatură modernă de ascultare. De multe ori se întîmplă ca liniştea unei săli să fie spartă de o tuse seacă cu uşoare accente tabagice. Nu vă temeţi, cum am spus mai sus, organul veghează, nu vegetează! În cadrul comisiei parlamentare de anchetă care investighează cazul Elena Udrea, organul a dat de-a dura Orbanul. Se înţelege că fac trimitere la liberalul Ludovic Orban, învestit în funcţia de organ. A nu se confunda Orbanul cu organul care bate cu bastonul. Spuneam că, la noi, organul este multifuncţional. El controlează, el cercetează. În foarte multe situaţii, organul face, organul desface. Cu el se defilează… Cine nu are organ, se stipulează într-un document de uz intern, nu are parte! E ca în povestea cu cartea. Ca atare, chestiunile legate de existenţa organului în societate reprezintă un subiect rămas în vigoare. În ultimele zile, asistăm la nesfîrşite dezbateri pe tema importanţei organului în societatea noastră capitalistă multilateral dezvoltată. Într-o anumită perioadă, la scurt timp după revoluţie, organul era hulit pe motiv că a fost moştenit de la comunişti. Vorbe… Ce s-ar face fără organ politicienii aflaţi la Putere? Cum s-ar mai război ei între ei? Cu mîinile goale? Fără informaţii preţioase? Fără dosare frumos croite la comandă? Fără scenarii şi diversiuni pe măsura celor care vor să rămînă în funcţie cu orice preţ? Organul pune pe popor bastonul. Domnul Orban reprezintă varianta romantică a organului. Este finuţ, bine crescut şi ştie să cînte cu foc melodii dedicate curelei late. În cazul organului bine instruit, cureaua lată seamănă foarte bine cu centura pe care o purta altădată ofiţerul “de servici” din orice unitate activă. În cazul unor politiciene pline de talent, organul reprezintă trambulina de lansare în viaţă şi în carieră. Ca să nu generez confuzii cu anumite conotaţii, precizez că folosesc ca exemplu organul de partid. Organul bate Orbanul. E ca şi cum funcţia bate gradul în armată. În ţară, avem o diversitate de organe, care de care mai tari. De aceea, atunci cînd ajung la Putere, politicienii se bat pe organe. Aţi văzut că anumite ministere sînt cele mai rîvnite. Vă imaginaţi cît de dîrză este lupta pentru acapararea Internelor şi a serviciilor secrete, organe deosebit de influente… Auzim de cutare că a fost eliminat din politică. L-au îngropat adversarii săi cu organul! Nu contează care. Bine folosit pe post de gropar, organul aprinde fitilul marilor cafturi politice de la noi. Deşi se crede invincibil, prezidentul are şi el de furcă cu anumite organe speciale… Aşa-i în politică!