Fiind prea mic de statură, activistul pe post de paratrăznet încearcă singur să se caţere pe înalta tribună a Parlamentului. Se spune că gestul său reprezintă jertfa supremă faţă de conducătorul iubit. Încet, dar sigur, rămân doar ei doi în peisaj. Cel mai iubit dintre pământeni, bun conducător de electricitate, chiar mai bun decât Videanu, şi paratrăznetul său. De când cu atâţia ciumegi în politică, plouă cu găleata. Plouă cu sărăcie lucie. Suntem o ţară curată şi cu oameni care regretă că nu sunt ierbivori. Ce-i al nostru, vorba aia, e pus deoparte. România are păşuni multe şi grase. Aviz celor cu colesterolul mărit. Ca să nu-l trăznească electoratul, preşedintele şi-a montat paratrăznet cu rază largă de acţiune şi avion gata de zbor, chiar dacă vulcanul islandez este în activitate. Când bubuie afară cu proteste şi mitinguri încrâncenate, prezidentul se agaţă de paratrăznetul său personal. Dacă se simte în pericol, cum s-a întâmplat deseori în ultima vreme, ridică vocea la el sau dă vina pe Berceanu, pentru toate nepotrivirile de caracter din ţară. Ritualul include şi o cruce făcută la repezeală cu limba în gură. Paratrăznetul politic este bun pe vreme de furtună. Te scoate din rahat. Ca să poată umbla liniştit cu metale la el, mă refer la “Steaua Republicii”, preşedintele şi-a montat propriul dispozitiv. Când toarnă afară, dumnealui se bagă la adăpost. Activistul paratrăznet are ureche muzicală. După ce, ani buni, a exersat la trombon, acum, pentru el, “muzichia” este un fleac. În definitiv, de ce să nu recunoaştem, cu ea ne-a ciuruit! Când era şi mai mic de când este mic, se lupta cu trombonul în pat. Rătăcit printre scutece, şi-a descoperit vocaţia de Zapata. Desigur, exerciţiile memorabile la trombon l-au călit în activitatea de zi cu zi. De câte ori sufla în muştiuc, punând la bătaie originea sa sănătoasă, de atâtea ori trombonul sărea la gâtul lui, fiind pesemne un instrument al Opoziţiei. Mai târziu, tot acest exerciţiu fizic l-a ajutat enorm. Şi-a transformat guşa personală în bibliotecă. Aici, din câte înţeleg, îşi depozitează cuvântările. A urcat singur în viaţă, înălţându-se pe propriile sale bombeuri. De câte ori s-a simţit în inferioritate, s-a căţărat pe vârfurile şi aspiraţii personale. Din acest motiv, încălţămintea lui arată ca şi cum nu a fost ştearsă niciodată! În realitate, bombeurile reprezintă rampa personală de lansare în politică şi în viaţa de toate zilele. La nevoie, foloseşte flaşneta pe post de treaptă. Ţup. De când şi-a urcat flaşneta pe acoperişul Parlamentului, nu-l mai aude nimeni. E drept, se vede de la o poştă că dă din buze, dar nu se înţelege o boabă… Într-un fel, munca pe care o desfăşoară este cât se poate de simplă. Practic, în fiecare zi, repetă aceeaşi partitură. Despre salarii şi pensii, cu jale! Paradoxal, în ciuda dezechilibrului său stabil, nu are rău de înălţime! Ca atare, nu vrea să se dea jos nici cu greva generală. Mesajele sale se adresează direct poporului, căruia îi cere să aibe răbdare pe lumea asta. Pe lumea cealaltă, vorba aia, nu se ştie!