În ultima vreme, şoricul, ca produs frecat exemplar cu peria şi după aceea cu sare, precum şi în calitate de figură de stil, se afirmă tot mai plenar în postura de cadru de nădejde. Luat în colimator de opinia publică, incisivă cum o ştim, şoricul a intrat la mijloc în toiul unor controverse şi polemici. Cu acest prilej, a demonstrat că şi-a păstrat calitatea sa de bază - grosimea. Atunci când analizăm concentraţia unui individ în privinţa tupeului şi nesimţirii care îl animă, luăm ca unitate de bază grosimea şoricului. La fel se procedează şi în cazul unui şoric oarecare. Fără sare. De curând, într-o anume conjunctură, şoricul a ratat şansa de a deveni filosof. Cum să zic, unul cu patalama la purtător, ceea ce l-ar fi relansat, evident, într-o postură nouă, în societatea noastră multilateral dezvoltată. Şoricul nu a fost supus unui examen sau test de aptitudini, cum s-a crezut iniţial. Ci, mult mai simplu şi cât se poate de concis, i s-a recomandat să tacă. Cu alte cuvinte, dacă tăcea, filosof rămânea! Dar, din păcate pentru el, şoric nu a ţinut cont de sfaturile primite. L-a luat gura pe dinainte. După ce s-a băgat singur la bălăcăreală, şoricul a ieşit cam şifonat, fiind aspru călcat în picioare! I-a lipsit un dram de modestie. Când i se urcă adrenalina la cap, pentru că la el asta se întâmplă, şoricul se pârleşte singur. Dacă tăcea, filosof era. Nu a fost să fie. Acum, din cauza şoricului mult prea gros faţă de cota admisă, a dat pe afară. Şoricul se manifestă plenar şi în politică. Faţă de şoricul care s-a dat singur în gât, cel din politică este oarecum mai vehement. Mai ales de când a fentat ultimele alegeri. Ca să faci promisiunile pe care le-au făcut cei aflaţi la Putere, trebuie să ai şoricul foarte gros. Mult mai gros decât al şoricului care a dat pe afară! Se dau unii domni cu şoricul subţire. Eroare. Indiferent de grosimea lui, şoricul tot şoric rămâne. Ca simbolistică, are unele elemente comune cu prostia. Întreaga politichie a fost profund afectată de un fenomen greu de explicat. Tot mai mulţi politicieni au fost inventariaţi cu şoricul gros. Şi-au tras lefuri şi indemnizaţii grase şi îşi freacă toată ziua şoricul prin Parlamentul României! Când frecau menta, atunci, cel puţin, mirosea frumos. E drept, fiind vorba (de) mentă, şi periculos… Prin frecare, şoricul emană un miros greu şi “unsuros”. Din acest motiv, în cazurile în care amărăştenii sunt puşi pe drumuri, se fac trimiteri la mediul porcin. Înainte, dacă vă aduceţi aminte, minciuna se măsura cu nasul. Nu mă refer la realizatorul unor emisiuni pocite, ci la nasul lui Pinocchio. Între timp, în materie de minciună politică, pentru că ea se poartă în delir, şoricul a devenit principala unitate de măsură. Acum, mai nou, nu se mai lungeşte de la sine nasul, ci se îngroaşă obrazul. Ca să evite polemicile iscate pe seama sa, şoricul ar fi trebuit să tacă la unison cu… toba.