Revin asupra unui fenomen ieşit din comun. Fudulia portocaliilor, ca stare de spirit şi nu ca organ de bază în materie de afirmare plenară, a depăşit toate barierele imaginaţiei noastre. Deunăzi, dacă vă amintiţi, comentam, la această rubrică, acţiunile electorale organizate, în această perioadă, de PDL. În timp ce ţara arde sub presiunea nemulţumirilor generate de sărăcia naţională, pedeliştii se coafează de zor în perspectiva alegerilor. Grija că îşi vor pierde locul călduţ din loja Puterii a generat o adevărată stare de isterie în sânul PDL, dovadă şi agitaţia de nedescris de pe scena politică. În ultima vreme, s-au înteţit atacurile tot mai veninoase la adresa Opoziţiei, pentru că, la această oră, este foarte dificil pentru PDL să mai găsească un “ţap ispăşitor” viabil. În opinia mea, vin vremuri foarte tulburi pentru acest partid… De regulă, în perioadele confuze de război, se recomandă celor cu probleme de imagine să stea în băncuţa lor. În PDL, în anumite momente ale istoriei contemporane, e chiar periculos să-ţi pui lumea în cap. Din când în când, dacă simte că este în criză de imagine, preşedintele umblă la rezervele de “carne de tun”. Ca să nu-şi piardă bruma de credibilitate pe care o mai are, prezidentul este tentat, în astfel de situaţii, să “populeze” celebrele sale ţepe. A nu se confunda cu ţepele din campania electorală, când domnia sa, ca să ajungă din nou preşedinte, ne-a promis şi luna de pe cer! Aiurea. Cazul Solomon, de la Craiova, cu care Băsescu juca hora frăţiei la alegeri, ar trebui să ţină mintea trează unor domni din PDL. Mă refer, în mod deosebit, la cei care trăiesc cu senzaţia de paraşutist, astăzi vesel, mâine trist, conform căreia cred că l-au apucat pe Dumnezeu de picioare… Ca de fiecare dată, cu prietenie, mă gândesc la domnul deputat Iorguş, care ştie ca nimeni altul să tulbure apele în politică. Constat că, după dispariţia subită de pe scena politichiei a Mariei Stavrositu, care s-a consumat, politic vorbind, mai repede decât s-ar fi aşteptat susţinătorii săi, risipiţi în cele patru zări, Zanfir Iorguş şi-a reevaluat tactica. Iniţial, la debutul campaniei pentru şefia organizaţiei judeţene a PDL, nu a emis pretenţii pentru această funcţie. Ba, mai mult decât atât, dacă îmi aduc eu bine aminte, după o întâlnire de taină la Costineşti, s-a arătat dispus să-l susţină pe Mircea Banias. Pe parcurs, domnul deputat de Mangalia şi-a schimbat, din acest punct de vedere, orientarea. Acum, conform informaţiilor pe care le deţin, râvneşte la şefia partidului. Desigur, este dreptul domniei sale să candideze pentru o asemenea funcţie. În paralel, din câte înţeleg, Iorguş plănuieşte să se înscrie şi în cursa electorală pentru postul de primar al Mangaliei. Desigur, este dreptul domniei sale să repete de câte ori vrea greşelile comise atunci când a pierdut alegerile. Remarc că, în ciuda faptului că a dobândit statutul de parlamentar, Zanfir Iorguş nu s-a împăcat deloc cu gândul că nu mai este primarul Mangaliei, fiind mistuit de dorinţa de a reveni pe această poziţie. În perspectivă, îşi propune să alerge după doi iepuri: şefia PDL Constanţa şi Primăria Mangalia. S-ar putea ca ambiţiile sale personale să-i irite pe unii dintre cei care ţin în mâinile lor partidul portocaliu şi care au o altă orientare pentru Constanţa…Pe de altă parte, luând în calcul palmaresul negativ al PDL din ultima perioadă, s-ar putea ca, la alegerile locale, mediul electoral să-i fie ostil. Pe fondul degradării PDL sunt tot mai puţini cei care mai cred în capacitatea sa de a face noi şi pasionale vrăji. Evident, pentru binele oraşului.