Cartea de memorii a ex-premierului britanic Tony Blair, publicată miercuri, nu a convins presa britanică, ediţiile de joi ale cotidianelor denunţând ”un exerciţiu de autojustificare, ipocrit şi chiar mincinos”. ”Un exerciţiu de autojustificare care nu va surprinde pe nimeni”, a titrat ”Financial Times”; ”o carte pătrunsă de vanitate şi orbire”, apreciază ”Daily Mail”; ”memoriile voyeuriste ale unei celebrităţi”, conform ”Daily Telegraph”, astfel califică presa ”A Journey”, bilanţul uneori departe de realitate al celor zece ani (1997-2007) petrecuţi la putere de Tony Blair. Pe acelaşi ton, presa nu se arată surprinsă că fostul premier laburist îşi afirmă, din nou, convingerea că a luat decizia bună prin angajarea ţării sale în Irak, o hotărâre extrem de controversată şi care îi pătează în continuare imaginea. Publicaţia de stânga ”The Guardian” regretă că fostul prim-ministru nu a răspuns la toate întrebările, mai ales la cea privind modul cum lumea modernă trebuie să reacţioneze în faţa terorismului. Publicată într-un moment în care Partidul Laburist lansează procesul care va duce, la data de 25 septembrie, la alegerea unui nou lider, cartea reaprinde războiul dintre Old (vechi) şi New (nou) Labour, o versiune mai centristă a partidului, creată de Tony Blair. ”Este o problemă pe care Partidul Laburist trebuie să o rezolve”, a conchis ”The Times”.

Memoriile lui Tony Blair nu fac referire doar la afacerile statului, fostul premier britanic oferind, de asemenea, detalii intime despre politică şi sex. Evocând seara crucială de 12 mai 1994, în momentul decesului fostului lider laburist John Smith, căruia urma să îi succeadă, Tony Blair îşi aminteşte de soţia sa, Cherie: “În acea noapte, ea m-a strâns cu tandreţe în braţe şi m-a consolat. Mi-a spus ceea ce aveam nevoie să aud, m-a reconfortat, mi-a dat sentimentul că ceea ce eram pe cale să fac era bine. În acea seară de 12 mai 1994, aveam nevoie de dragostea pe care Cherie mi-o oferea. Am devorat-o pentru a-mi da putere, eram un animal care îşi urma instinctele, ştiind că îmi trebuia toată puterea emoţională şi capacitatea de rezistenţă pentru a face faţă celor ce aveau să vină”, scrie fostul şef al Guvernului în autobiografia sa. “Sexul şi politica, e straniu!”, scrie el mai departe, când evocă o relaţie extraconjugală pe care vicepremierul de atunci, John Prescott, a avut-o cu o secretară. “Oamenii politici trăiesc sub presiune.Trebuie să aibă un control enorm asupra lor, să fie atenţi ce spun şi fac şi să se poarte bine. Şi instinctele naturale vor să scape din această închisoare a autocontrolului”, explică Tony Blair. “Apoi, mai este acea întâlnire, atât de excitantă, atât de ştrengărească, ce scapă oricărui autocontrol. Dintr-o dată, eşti transportat în afara lumii tale de intrigi şi maşinaţiuni fără sfârşit, de seriozitate care se adaugă seriozităţii şi te regăseşti pe o insulă a plăcerii, departe de tot, liber”, continuă autorul. Însă, fostul lider laburist găseşte repede o portiţă de scăpare. Un asemenea comportament este “stupid ... şi iresponsabil”.