Diverse melodii, între care cele ale lui Julio Iglesias, difuzate la volum maxim, au fost folosite ca instrument de tortură în perioada dictaturii lui Augusto Pinochet, potrivit unui studiu britanic publicat ieri, la împlinirea a 40 de ani de la lovitura de stat a generalului chilian. Deţinuţii au fost obligaţi să asculte de nenumărate ori melodiile solistului spaniol, dar şi coloana sonoră din filmul lui Stanley Kubrick „Portocala Mecanică” sau melodia „My Sweet Lord” a lui George Harrison, pentru a claca psihologic, afirmă Katia Chornik, cercetătoare la Universitatea din Manchester. Sprijinindu-se pe mărturiile unor foşti deţinuţi şi cea a unui membru al serviciilor secrete chiliene din timpul lui Pinochet, a cărui dictatură a provocat moartea a peste 3.200 de persoane şi dispariţia câtorva sute, alte 38.000 fiind torturate, ea evidenţiază o practică reproşată frecvent, în prezent, armatei americane. „Difuzate la volum maxim, zile întregi, melodii care la origine erau foarte populare au fost folosite pentru a provoca daune psihologice şi psihice”, explică Katia Chornik. Un fost deţinut povesteşte cum torţionarii săi obişnuiau să intoneze „Gigi l'Amoroso”, de Dalida, înainte de a-l duce la interogatoriu şi a-l tortura cu acelaşi cântec pe fundal. Un centru de tortură de pe strada Iran era numit „discoteca” de către agenţi. Muzica avea ca scop şi să acopere strigătele deţinuţilor, adaugă Katia Chornik. „Muzica era prezentă 24 de ore din 24. Ei deschideau radioul şi puneau tot ce era la modă. Dar muzica le-a permis, de asemenea, deţinuţilor să reziste şi să aibă curajul să suporte abuzurile“, potrivit doctorului Chornik, care se apleacă în special asupra unei formaţii corale de la Tres Alamos, unul dintre centrele de detenţie din Santiago.