Viaţa sirianului Mohsen al-Masri a fost marcată de tortură timp de doi ani, însă el a supravieţuit şi acum poate depune mărturie despre cele 12.000 de persoane care au murit în închisorile regimului sirian, relatează AFP. Cu faţa obosită, Mohsen, un nume fals, prezintă în detaliu abuzurile şi umilinţele suferite de la revenirea din Turcia. "De fiecare dată când eram transferaţi dintr-un centru într-altul, aveam dreptul la o «petrecere de bunvenit» - gărzile ne băteau cu brutalitate cu bastoane", relatează el. Mohsen susţine că a fost "spânzurat" de încheieturile mâinilor de tavan, abia atingând podeaua cu picioarele. Uneori gărzile îi strecurau sub haine gândaci, după care-l stropeau cu insecticid. Tortura era, de asemenea, psihologică. "O insultau pe soţia mea. Îmi spuneau că vor merge acasă să o violeze", afirmă sirianul. De la începutul războiului, în martie 2011, aproximativ 200.000 de persoane au fost încarcerate în Siria, potrivit organizaţiei Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului (OSDO). Dintre ele, 12.000 au murit în detenţie. Majoritatea deţinuţilor trec mai întâi prin centrele serviciilor de informaţii, unde sunt privaţi de apă, alimente sau medicamente. În momentul arestării, Mohsen cântărea 100 de kilograme, iar la eliberare avea 50 de kilograme. "Pentru noi, voi nu însemnaţi nimic", i-a spus unul dintre torţionari lui Mohammad Samaan - un pseudonim - arestat şi închis de două ori. "Torturăm oamenii pentru că suntem sadici. Ne place", i-a spus el. "M-a electrocutat şi mi-a spus să scriu tot ce ştiu. A făcut totul să mă forţeze să cedez", declară acest activist pacifist, în vârstă de 33 de ani, originar din Damasc. "Am supravieţuit unui coșmar. Nimic  nu m-ar fi pregătit pentru oroarea detenţiei", povesteşte el, amintindu-şi că a citit, cu puţin timp înainte de izbucnirea revoluţiei, "1984" de George Orwell, care descrie viaţa într-un regim totalitar. "Atunci când am fost încarcerat, am descoperit că o asemenea lume exista şi că ea era Siria", spune el. "Astăzi amintirile mă bântuie zilnic, atunci când mănânc, când dorm", povesteşte el calm, fumând, la Beirut, unde s-a refugiat.