Studiul CCSB de săptămâna trecută este cel dintâi sondaj de opinie care îl detronează pe Traian Băsescu de pe locul întâi în preferinţele alegătorilor. Aşadar, putem consemna acest fapt ca pe un moment istoric! Dar mai trebuie remarcat un amănunt extrem de important. Marja de eroare a sondajului este mai mică decât diferenţa procentului dintre Mircea Geoană şi Băsescu, în turul al doilea al prezidenţialelor, ceea ce dovedeşte că acest studiu nu este mincinos. Cozmin Guşă a avut dreptate, zilele trecute, când a declarat, într-o emisiune de televiziune că, în acest moment, Traian Băsescu este deja învins… Cu alte cuvinte, ceea ce nu era foarte previzibil pentru toată lumea s-a petrecut sub ochii noştri, ba chiar mai devreme decât m-aş fi aşteptat eu însumi!

Deşi practică, vorba lui Cristian Tudor Popescu, un fel de „concurenţă neloială”, beneficiind de avantajul psihologic al referendumului pe care l-a convocat şi pe care îl foloseşte ca slogan de campanie în mod fraudulos (aşa cum au declarat public şi patru ONG-uri, nu doar presa), Băsescu nu şi-a putut opri scăderea în preferinţele electorale, ceea ce înseamnă că dezamăgirea pe care a produs-o el a ajuns la un nivel catastrofal. Îmi amintesc că, în vara lui 2005, un cotidian central, pe care Mircea Badea l-a poreclit „oficiosul prezidenţial”, îl numea pe Traian Băsescu, făcând o parafrază după titlul unui celebru roman de Marin Preda, „Cel mai iubit dintre români”, căci ajunsese la o cotă de simpatie care depăşea 70%. În acel moment, toţi credeam, inclusiv fraierul ce eram pe vremea aceea eu, că „preşedintele-jucător” va rămâne la Cotroceni timp de zece ani. Cine şi-ar fi putut închipui că Băsescu va provoca atâtea conflicte politice şi scandaluri, încât să ajungă la o cădere în sondaje care seamănă de-a dreptul cu un picaj?! Acest om şi-a pus, practic vorbind, toată „ţara în cap”, cum spune o cunoscută expresie populară. Pe lângă clasa politică, bănuiesc că nu există categorie socială sau profesională pe care să nu le fi deranjat în vreun fel, atât de agresiv şi dăunător s-a arătat actualul preşedinte. Nu pot uita memorabila caracterizare pe care i-a făcut-o Andrei Pleşu: „Principalul inamic al lui Traian Băsescu este chiar el însuşi!” Din acest punct de vedere, este evident că Mircea Geoană nu a avut altceva mai înţelept de făcut decât să-şi păstreze atitudinea echilibrată şi rezonabilă, aşteptând greşelile concurentului său. Iar acestea s-au succedat cu duiumul, într-o avalanşă incredibilă, ceea ce i-a uşurat lui Geoană urcarea în sondaje…

Adevărul este că, dincolo de consecinţele crizei financiare mondiale, care fac încă ravagii în ţară, în România de astăzi parcă domneşte zavera, o stare de nebunie sau de isterie generalizată, pe care preşedintele Băsescu le-a provocat în chip direct ori indirect. Cred că românilor li s-a făcut dor de puţină linişte şi de normalitate, iar personalitatea lui Mircea Geoană degajă un aer de firesc pe care nu l-am mai simţit de cinci ani. Să dea Dumnezeu să nu mă înşel!