"Cupa Jules Rimet" revenise în 1970 Braziliei, care reuşise să cucerească de trei ori titlul mondial. Era nevoie de un nou trofeu pentru campioana ediţiei a X-a. Aşa s-a născut "FIFA World Cup"... România a ratat calificarea, dintr-o grupă cu RDG, Finlanda şi Albania. În schimb, pentru prima dată, un arbitru român era prezent la un turneul final, Nicolae Rainea conducînd meciul Brazilia - Zair. Lupta pentru cîştigarea trofeului începea într-o perioadă dominată de fotbalul total promovat de Ajax Amsterdam, triumfătoare în trei ediţii ale Cupei Campionilor Europeni - 1971, 72, 73, cu Rinus Michels şi apoi Ştefan Kovacs la cîrmă. Era însă şi începutul momentului de glorie al lui Bayern München, care chiar în 1974 reuşise o victorie de senzaţie în finala CCE, 4-0 cu Atletico Madrid. Beckenbauer, Gerd Müller, Breitner, Uli Hoeness aduceau în echipa naţională spiritul Bayern, de sub bagheta lui Udo Lattek sub cea a lui Helmut Schön. Nu trebuie uitat nici titlul european cucerit de RFG în 1972, la Bruxelles, după un categoric 3-0 contra URSS. Se năştea o mare echipă, care, păstrînd experienţa campaniilor Anglia '66 şi Mexic '70, va readuce titlul mondial în Germania. Totuşi, ediţia a purtat amprenta superbei echipe a Olandei şi a supervedetei sale Johan Cruyff. "Portocala mecanică" a încîntat, ajungînd în finală la capătul unui marş triumfal, în care a îngenuncheat cinci echipe: 2-0 cu Uruguay, 4-1 cu Bulgaria, 4-0 cu Argentina, 2-0 cu RDG şi 2-0 cu Brazilia, o echipă remaniată după titlul cucerit în 1970. RFG a mers din victorie în victorie în grupa semifinală: 2-0 cu Iugoslavia, 4-2 cu Suedia şi 1-0 cu Polonia, care devenea revelaţia ediţiei. Polonia a cucerit bronzul după 1-0 cu Brazilia, prin golul inepuizabilului Lato, golgeterul turneului (7 goluri).

Finala s-a disputat la 7 iulie, pe "Olympiastadion" din Munchen, în prezenţa a 80.000 de spectatori. Arbitrul Taylor (Anglia) a condus echipele - RFG: Maier - Beckenbauer - Vogts, Schwarzenbeck, Breitner - Bonhof, Hoeness, Overath - Grabowski, Müller, Hölzenbein; Olanda: Jongbloed - Suurbier, Haan, Rijsbergen (68 De Jong), Krol - Jansen, Neeskens, Van Hanegem - Rep, Cruyff, Rensenbrink (46 Van de Kerkhof). În primul minut al meciului s-a întîmplat ceva aproape incredibil. Geniul numit Cruyff s-a lansat într-un şir de driblinguri ameţitoare spre poarta lui Maier şi doar faultul lui Hoeness l-a putut opri pe "jucătorul cu o mie de viteze" să nu înscrie. Dar a fost penalty şi "Johan 2", cum a fost poreclit "aghiotantul" Neeskens, a marcat cu nonşalanţă împotriva gazdelor. Cruyff a sunat însă retragerea, ceea ce a însemnat începutul sfîrşitului pentru această mare echipă. Jocul a căpătat un alt sens şi atacurile germane au devenit tot mai greu de contracarat. Breitner a egalat (min.26), dintr-un penalty controversat, scos de Hölzenbein cu un "plonjon" în faţa lui Jansen, iar Gerd Müller a adus victoria chiar înainte de pauză. La 20 de ani de la nedovedita dopare a vest-germanilor în finala cu Ungaria de la Berna, este descoperit primul jucător pozitiv la un test antidoping: haitianul Jean Joseph.