Preşedintele Comisiei de buget din Camera Deputaţilor, Viorel Ştefan, a declarat, ieri, că dezbaterile asupra OUG 50/2010 decurg anevoios, unul dintre impedimente fiind faptul că textul Ordonanţei conţine termeni din directiva europeană traduşi necorespunzător din engleză în română. Ştefan a explicat că textul Ordonanţei 50/2010 a preluat în mod mecanic texte din directiva europeană, care au fost traduse ca atare, iar corespondentul în limba română, din punct de vedere al terminologiei contabile, nu corespunde, nu se potriveşte foarte bine. Discuţii prelungite au generat articolul 35 din Ordonanţă, care stipulează că, fără a aduce atingere prevederilor legale privind modificarea dobânzii, pe parcursul derulării contractului de credit se interzice majorarea comisioanelor, taxelor, tarifelor, spezelor bancare sau a oricăror altor costuri aferente contractului, cu excepţia costurilor impuse prin legislaţie. Potrivit lui Ştefan, transpunerea din engleză în română a noţiunii de taxă a dus la situaţia în care o noţiune definită în România ca fiind instrument fiscal şi care nu poate face obiectul unei înţelegeri într-un contract s-a preluat „ca şi cum ar fi o chestiune negociabilă între client şi cumpărător”.