La câte asumări a recurs până acum, Guvernul Boc ar putea fi considerat cel mai responsabil cabinet din istoria postdecembristă. Niciun alt Executiv nu a adunat o atât de mare cantitate de legi şi reglementări puse în circulaţie ori prin Ordonanţe de Urgenţă, ori prin asumarea responsabilităţii.

Procedeul are o explicaţie simplă: Guvernul doreşte, în acest fel, să ocolească, cel puţin temporar, controlul Parlamentului. Asta, în condiţiile în care coaliţia de guvernare deţine majoritatea şi în Cameră, iar acum şi în Senat, unde nu se mai împiedică de un preşedinte de la Opoziţie. Problema Guvernului este, însă, aceea că nu deţine instrumentele necesare pentru a asigura prezenţa la vot a parlamentarilor Coaliţiei şi se poate trezi cu proiecte trântite ori pe motiv de absenteism, ori din nebăgarea de seamă a parlamentarilor proprii, ocupaţi cu citirea ziarelor sau cu accesarea unor site-uri “interesante”. S-a mai întâmplat şi, desigur, Boc n-are niciun chef să rişte. Mai ales cu un proiect ca acela al comasării alegerilor locale şi parlamentare într-un singur tur.

Opoziţia nu vrea comasare. Pretinde că e nedemocratic. Că oamenii vor obosi tot citind liste şi vor completa aiurea buletinele de vot. Deşi, în 90 şi 92, când au fost comasate legislativele cu prezidenţialele, votanţii s-au descurcat foarte bine. Dar asta e Opoziţia, dacă ar fi de acord cu ce vrea Guvernul n-ar mai avea credibilitate. De ce vrea Puterea comasarea? Răspunsul pentru fraieri este că, în acest fel, se fac economii la Buget (economia s-a şi făcut, în proiectul de buget pe 2012 nefiind prevăzute nici un fel de cheltuieli electorale!). Pentru băieţi deştepţi: comasarea ar permite o campanie mai eficientă, asociindu-se cele două categorii de candidaţi, cu cei cu mai multe şanse pe post de locomotive. Nu ştiu de ce, dar cred că dacă PDL-ul s-ar fi aflat în Opoziţie ar fi protestat de zor împotriva comasării.

Pe de altă parte, formula “2 în 1” este primul pas spre modificarea Legii Electorale (lucru posibil – legal - doar cu cel puţin 12 luni înaintea scrutinului) prin retrasarea colegiilor uninominale şi, eventual, prin diminuarea numărului de parlamentari şi al Camerelor. Aceste lucruri pot fi obţinute doar printr-un referendum, pentru că principalul aliat – UDMR – refuză categoric aceste variante care i-ar face pe maghiari să scadă ca pondere. Deşi, dacă stăm să ne gândim bine, nici chiar PDL-ul nu mai e dispus să meargă pe mâna lui Băsescu şi să-şi auto-amputeze posibilitatea de a trimite în Parlament mai mulţi reprezentanţi – cotizanţi.