„Bisturiu!”. „Să tăiem pensiile şi salariile?”, întreabă premierul Emil Boc, neputându-şi ascunde un zâmbet ghiduş. „Nu, ca să facem ajustări precise la buget, că estimările voastre nu sunt CHIAR exacte. Plus-minus 7 - 8 miliarde euro... ce-i aici, Italia?”, vine replica rece a doctorului Franks, flancat de dr. House şi translatorul său de serviciu, EBA. „Drujbă!”. „Asta pentru ce e? Fonduri europene?”, întreabă timid Boc. „Nu, drujba e pentru salarii şi pensii. Pregătiţi şi flexul, că trecem imediat la nivelul de trai. House, diagnostic?”. „Febră argentiniană incipientă, infecţie generalizată cauzată de bacteria Guvernantus Incompetentus şi faliment elen malign, fără şanse mari de remisie”. Pe masa de operaţii, pacientul România doarme liniştit, anesteziat cu două împrumuturi de neam prost de la FMI, care au ajuns oriunde, numai unde trebuia nu. Paralizia instaurată după ce FMI a decretat austeritatea drept „the new normal” face România cobaiul perfect pentru cercetătorii Fondului, ale căror metode s-au rafinat în timp, după experimentele Argentina şi Grecia. „Maşină de spălat!”, cere Franks, spre mirarea delegatului Ministerului Finanţelor Publice, care cunoaşte metode mult mai simple de a curăţa şi detoxifia câteva miliarde de euro. „Maşina de spălat decolorează brandul de ţară. Nu-i eco, nu-i fashion”, şuieră Elenica în timp ce se bate cu medicul rezident pentru un „pieptene”, refuzând să creadă că un desfăcător de coaste arată atât de bine. „Spel-ing machine not good for country muscle”, intervine EBA, lăsându-l pe Franks mai perplex decât i-a lăsat Guvernul pe români. În tot acest timp, nimeni nu observă că semnele vitale ale pacientului devin tot mai slabe şi că o dâră de sânge, destul de diluat, se prelinge pe sub masă, murdărindu-i pantofii Căpitanului, fapt care bagă SPP-ul în alertă maximă. „E o centură de siguranţă”, şopteşte preşedintele şi lăcrimează, în vreme ce fraţii Orban cântă la chitară balada „Te uită cum pierdem fondurile europene”. Franks e însă mulţumit - a aplicat un tratament violent, cu austeritate şi ajustări, iar singurele reacţii adverse au fost doar nişte proteste timide de stradă şi un caz clasic de sindrom Stockholm în cazul Guvernului.