Atunci când aburii puterii îţi iau de tot minţile trebuie să existe cineva care să îţi spună să faci pasul înapoi. Din nefericire pentru români, lui Emil Boc nu s-a găsit nimeni să-i spună că a venit timpul fie să se retragă, fie să încerce să îşi pondereze declaraţiile. Şi pentru că nimeni nu doreşte să-l trezească pe Boc din beţia de putere care i-a fost insuflată de la Cotroceni, micul premier se crede mare. Ne amintim cu toţii când anticonstituţionalul cu acte, Boc, a nesocotit din nou Legea fundamentală a ţării şi l-a dat la o parte pe preşedintele Senatului, Mircea Geoană, pentru a primi el onorurile de 1 Decembrie. Poate că dacă ţara în care locuim s-ar fi numit în orice fel, dar nu România, Emil Boc ar fi fost, acum, omul de serviciu al Guvernului, nicidecum premier. Unul din primele excese de putere ale lui Boc s-a manifestat săptămâna trecută, când premierul şi-a dat mult prea multă importanţă şi a început să dea ordine Parlamentului. La vremea respectivă, Mircea Geoană a încercat să-l domolească pe Boc, dar fără efect. Pentru că botniţa Boc-ului nu poate fi pusă decât de la Cotroceni, premierul se trezeşte de cele mai multe vorbind prost. În încercarea de a-şi arăta din nou muşchii guvernamentali, Emil Boc a cerut, sâmbătă, Birourilor Permanente ale Parlamentului, fixarea unei date pentru dezbaterea moţiunii de cenzură, în condiţiile în care Guvernul nu renunţă la procedura asumării răspunderii pe Legea educaţiei. “Birourile Permanente dominate de opoziţie nu se pot substitui Constituţiei şi deciziei Curţii Constituţionale (CC). CC a spus că procedura asumării nu poate fi oprită, iar cea a moţiunii de cenzură nu poate fi întreruptă. Legea educaţiei trebuie să meargă mai departe”, a declarat Boc. Parlamentarii liberali şi-au retras, săptămâna trecută, semnăturile de pe moţiunea de cenzură depusă după asumarea răspunderii pe Legea educaţiei, ei transmiţând documentele în acest sens Birourilor reunite, astfel că moţiunea nu mai are numărul de semnături necesare pentru a putea fi dezbătută. Din cele 137 de semnături pe moţiunea de cenzură, 73, ale parlamentarilor liberali, au fost retrase, Birourile Permanente ale celor două Camere luând act de solicitările individuale ale acestora. În condiţiile în care, pentru iniţierea unei moţiuni de cenzură sunt necesare 119 semnături, moţiunea de cenzură nu mai îndeplineşte condiţiile regulamentare pentru a putea fi citită în plenul Parlamentului. Revenind la Boc, pe lângă atitudinea dictatorială copiată de la şeful suprem de la Cotroceni, Boc încearcă să ne arate cât de sigur este pe el şi pe măsurile Guvernului condus de el. Boc a afirmat că este optimist în privinţa evoluţiilor din 2011 şi anii următori, susţinând că bugetul pe anul viitor indică “semne bune”. “Salariul mediu brut va creşte de la 1910, la 2022 de lei, salariul mediu net, de la 1393, la 1472 de lei. Cursul euro-leu este stabil şi pentru anul 2011 - dacă în 2010 avem o medie de 4,24, în 2011 se prognozează 4,21, inflaţia va fi de 3,2 pentru 2011, comparabil cu cea de 8,1 anuală din 2010, numărul de şomeri va fi în scădere, de la în jur de 8%, la 7,7-7,8%”, a declarat Boc. Cu siguranţă, toţi românii şi-ar dori ca toate aceste cifre să devină realitate, însă având în vedere trecutul munchausen-istic al lui Boc (sindromul munchausen = pacientul va prefera să inducă în eroare personalul consultant şi administrativ prin furnizare de date personale, antecedente, simptomatologie eronate. Pacientul, deşi simulează boala conştient şi limpede, „ca în carte”, cerinţele sale sunt inconştiente, confuze), nu mare ne-ar fi mirarea ca anul viitor, cândva în primăvară, Boc sau Băsescu să vină iar în faţa românilor să spună că vin vremuri grele, să spună că au fost nevoiţi să ne mintă pentru a nu crea isterie socială.