Dictatura din universităţi!

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...

Dictatura din universităţi!

Social 30 Martie 2010 / 00:00 550 accesări

Reprezentanţii Asociaţiei Profesionale pentru Educaţie şi Cercetare EDU CER din România au declarat că, prin noua lege a educaţiei, statul îşi rezervă pârghii importante pentru controlul a ceea ce se întâmplă în universităţi. Potrivit preşedintelui EDU CER, Ştefan Vlaston, „fabrica de diplome” a fost, după 1989, cea mai rentabilă afacere, înlesnită şi de apetitul uriaş al tinerilor români pentru diplome şi de lipsa de exigenţă a angajatorilor, în special a celor bugetari. „Universităţile s-au transformat în vânzători de iluzii, în furnizori de diplome şi titluri de tot felul, inclusiv doctorale, pentru cine are bani şi suficientă influenţă, ajungându-se la o cifră de afaceri de un miliard de euro pe an”, susţine Ştefan Vlaston. El amendează „fenomenul Spiru Haret”, care atrăsese jumătate dintre studenţii României, aproximativ 400.000, „studenţi ce obţineau diplomele de la „distanţă”, fără să vadă vreun profesor la faţă; contra cost, evident”.

EDU CER subliniază faptul că nicio universitate românească nu se plasează în top 500, cercetarea românească plasându-se pe locuri codaşe, în urma unor ţări ca Liechtenstein, Noua Caledonie, Cipru, Barbados etc.

RECTORII, TRANSFORMAŢI ÎN MARIONETE. Noua lege a educaţiei prevede că ministrul Educaţiei poate revoca ordinul de confirmare a rectorului, reduce sau elimina temporar sau definitiv accesul la finanţările din surse publice, poate iniţia un proiect de lege de preluare sau fuziune a instituţiilor de învăţământ superior slab performante de către cele performante şi poate iniţia un proiect de lege de desfiinţare a instituţiei de învăţământ superior în cauză. În timp ce reprezentanţii EDU CER văd în aceste prevederi o salvare a universităţilor româneşti (care, între noi fie vorba, au ajuns în acest stadiu din cauza subfinanţării), profesorii universitari şi sindicaliştii din învăţământul superior văd în noua lege a educaţiei o tentativă a Guvernului de a controla mediul academic şi de a-l politiza. Faptul că ministrul Educaţiei validează, sau nu, prin ordin, numirea unui rector şi-l poate revoca oricând, fără ca Senatul Universităţii să aibă un cuvânt de spus, va face ca „sugestiile” acestuia să fie mult mai uşor acceptate de rectorii universităţilor, indiferent dacă acestea sunt sau nu în interesul unităţii de învăţământ superior sau al studenţilor. Ştefan Vlaston susţine că „până la urmă, forţa politică ce a câştigat alegerile şi are pe mână gestionarea întregii ţări îşi asumă şi acest segment de decizie, iar dacă greşeşte va plăti în procesul democratic”. În ciuda argumentelor prezentate de reprezentanţii mediului universitar, preşedintele Traian Băsescu continuă să afirme că adoptarea unei legi care oferă guvernanţilor control total asupra universităţilor nu afectează autonomia universitară.



12