O cunoaşteţi pe Didina, precizez, care se plimbă toată ziua cu maşina? De unde dracu’ o avea, Doamne iartă-mă, atîta benzină? Ce face Didina? Se plimbă cu maşina! Cum, bre, care Didina? Femeia fatală din urbea noastră. Fata jumătate gonflabilă şi jumătate siliconată. În ultima vreme, s-a mai spălat şi ea, că, vorba aia, a urcat în societate. Cu liftul pentru marfă. În tinereţe, ce-i drept, era… marfă. În timp, s-a mai consumat. Firesc, doar e damă de consumaţie! Ca să nu rămînă la nivelul mediocru al şcolii generale din cartierul natal, şi-a cumpărat mai multe diplome. Păzea, are studii superioare! Chiar dacă umblă cu patalamaua la mînă, Didina nu se poate lepăda de vechile sale obiceiuri. Pozează în doamnă, dar se repede să debaraseze mesele din preajma ei. Apucături vechi de picoliţă. Toarce ori de cîte ori se află în preajma unui barosan. În astfel de momente de firească apropiere, destul de numeroase în viaţa ei, o loveşte tandreţea. Da’, cum să zic, o izbeşte precum trenul scăpătat într-o cisternă imobilizată pe o cale ferată nesemnalizată! Cînd te ştampilează cu buzele ei mari şi cărnoase, Bubulina te marchează pe vecie. Cunosc şefi însemnaţi pe viaţă. Adică, vreau să spun, după ce au trecut prin patul ei, nu şi-au revenit nici acum! Buzele Didinei sînt ca nişte ventuze. De cînd suge sîngele poporului, a scăzut numărul de donatori. Plasată bine între mahări, Didina face legea peste tot. Dacă nu te place sau nu-i cazi bine la stomac, te pune pe făraş. Didina imită la perfecţie torsul de portofel. Îi place la nebunie foşnetul bancnotelor verzui. Ca un vagon de tren, Didina se ataşează repede de garnitura cu mălai. Sigur, nu de oricine. Ca să-i meriţi dragostea, trebuie să ai bani pe măsura unor astfel de sentimente nobile. În cazul ei, dragostea trece nu prin stomac, cum se întîmplă cel mai des în viaţă, ci prin locaţii de lux. Cînd era o simplă amărăşteancă lăţoasă, Didina îşi vedea cu ochiul liber lungul nasului. Acum, de cînd a intrat în lumea bună, cum zice ea, se fandoseşte tot timpul. Vorbeşte cu greaţă. Cînd alimentează la pompa de benzină, nu coboară din maşină. Chipurile, ca să nu-şi polueze faţa cu carburanţi. În diverse anturaje, îşi roteşte ochii precum o morişcă. Dacă vorbeşte numai din vîrful limbii, se crede intelectuală. Stîlceşte cuvintele precum Vanghelie. Ba, pot zice, e foarte supărată că i-a fost furat conceptul de “almanahe”. Ca să iasă în evidenţă, pentru că pe natural nu prea are cu ce, se machiază strident. Se tîrăşte ca o coropişniţă. Se poartă ca o cocotă. Pentru că îi miroase gura des, abureşte geamurile cînd vorbeşte. Din cauza frazelor simandicoase pe care le învaţă pe de rost, i se împleticeşte limba. Ce-i drept, se întîmplă la fel şi după un consum excesiv de alcool. Mahmureala este starea naturală a Didinei. Şi, cu toate astea, Didina se plimbă cu maşina! Cum nu-i suflă nimeni în faţă, cum o să sufle ea în fiolă! Pardon, Didina este o fată educată!