Discuţia din Parlamentul European referitoare la situaţia din România a avut efectul invers celui scontat de liderii PDL atunci când au propus-o. A devenit clar, pentru aproape toată lumea - cu excepţia Monicăi Macovei - că Barosso şi Reding au dat ei o lovitură de consiliu, repunându-l practic cu forţa pe Băsescu în scaun, împotriva voinţei populare şi a principiului respectării suveranităţii unui stat membru. O intervenţie inacceptabilă, tolerată, din păcate, de autorităţile de la Bucureşti, timorate în faţa evidentului abuz al preşedintelui Comisiei şi al comisarei Reding.

Ceea ce nu se înţelesese absolut deloc până la acest punct, nici chiar de către cei favorabili României, ca să spun aşa, a fost natura reală a conflictului care a dus la succesiunea (prea) rapidă de manevre de pe teatrul de operaţiuni de la Bucureşti. Şi anume faptul că nu este vorba despre o adversitate politică între blocul USL şi PDL. Ci între Traian Băsescu împreună cu garda sa pretoriană compusă din serviciile secrete şi o parte a justiţiei, şi clasa politică în general.

Pentru că preşedintele este departe de a avea de partea sa, trup şi suflet, partidul în întregul său. Ba, aş spune că cele mai mari rezerve la adresa sa vin tocmai din partea unor politicieni cu greutate, printre care se numără Blaga, Berceanu, Videanu şi alţii. Că aceştia nu-şi pot exprima poziţia e altceva. Dar sunt sigur că o importantă majoritate consideră că Băsescu a devenit o povară pentru partid şi că PDL-ul s-ar descurca mult mai bine făcăr el şi fără balastul de aspiranţi la un bloc de dreapta, cu care ar trebui să împartă prada electorală.

Mergând pe mâna lui Băsescu, Comisia Europeană s-a descalificat în faţa opiniei publice româneşti care, după calvarul unei crize pe care apartenenţa la blocul comunitar nu a făcut-o mai suportabilă, va putea alimenta copios filonul de euroscepticism existent deja. Comportamentul de tip colonial al Comisiei, conjugat cu semnalele ostile venite din partea unor ţări importante, pe tema imigraţiei ţigăneşti, şi ambiguitatea criteriilor de aderare la Schengen vor da apă la moară, în apropiata campanie electorală, unor formaţiuni politice extremiste care-şi cam pierduseră clientela. Aceasta va fi, practic, consecinţa cea mai importantă a acţiunii derulate de Comisia Europeană împotriva României şi în favoarea lui Băsescu, readus la Cotroceni printr-un diktat.