Intru abrupt în subiect. Ce este mai important pentru românul de rând, adică exact cel care va merge să voteze pe 29 iulie, la referendum? Că Victor Ponta ar fi plagiat, deşi nici măcar asta nu pare foarte evident, cel puţin deocamdată, având în vedere că ne confruntăm cu verdicte care se contrazic, iar aşa numita „comisie de etică” nu s-a întrunit niciodată până acum, căci a existat doar „pe hârtie”, ceea ce dovedeşte că ea a fost „inventată” de cineva special pentru această ocazie? Sau că „omul de casă” al lui Traian Băsescu, l-am numit pe Sorin Blejnar, este anchetat penal pentru evaziune fiscală?

Ce contează mai mult pentru acelaşi alegător anonim? Că UE vorbeşte despre o „lovitură de stat” pe care „nu a văzut-o nimeni”, ca să folosesc expresia ironică a unui vecin personal? Sau că şeful de cabinet al aceluiaşi Sorin Blejnar este dat în urmărire internaţională, căci a fugit de anchetă, iar soţia sa a fost arestată preventiv pentru proxenetism, din cauza unei luxoase reţele de prostituţie? Oare ce îl afectează mai mult pe omul de la talpa ţării? Că USL vrea cu orice preţ să îl dea jos pe Traian Băsescu de la putere, ca să se liniştească viaţa noastră politică şi socială, deoarece coabitarea oricărui partid cu un asemenea şef de stat a devenit imposibilă? Sau că preşedintele suspendat a început să se enerveze şi să-şi dea arama pe faţă, fiindcă îşi pierde răbdarea, insultându-l pe Crin Antonescu şi ameninţându-şi adversarii politici din bătălia referendumului?

Aş putea continua şirul acestor dileme pe lungimea a zece editoriale şi tot nu le-aş epuiza! Băsescu are, totuşi, dreptate: pe 29 iulie nu este vorba despre el, ci despre supravieţuirea noastră, ca naţiune civilizată şi stat de drept, după îndepărtarea sa de la cârmă...