Au început, cu discreţie, primele tatonări între partide, chiar dacă, în acest moment, încă nu cunoaştem numele fiecărui parlamentar ales uninominal, deci nu putem stabili exact o hartă politică a Parlamentului. În general, lucrurile sînt oarecum previzibile, însă numai până la un punct. Despre aceste „secrete” pe care le ştie toată lumea aş vrea să vorbim astăzi…

Aşadar, avem un Parlament ocupat de patru formaţiuni politice, plus minorităţile. Pentru prima oară, după 17 ani, PRM-ul se retrage de pe scena politică, însă nu ştim dacă va dispărea în neant, ca PNŢ-CD, sau îşi va mai face auzită vocea, de la mantinelă. În schimb, mai recentul PNG, „păstorit”, atît la propriu, cît şi la figurat, de controversatul Gigi Becali, ar putea să se scufunde definitiv în uitarea electorală. UDMR-ul pare mulţumit de scorul obţinut la scrutin, deoarece ştie sigur că va face parte din oricare guvernare sau măcar majoritate parlamentară. Interesant este că Emil Boc s-a pripit, în stilul său caracteristic, anunţînd „victoria dreptei”, de parcă ar fi vrut să-i confişte pe liberali pentru viitoarele negocieri, în vreme ce Tăriceanu a fost mult mai rezervat, salutînd doar performanţa istorică a PNL-ului. Ăsta ar fi deja un semn care lasă loc pentru speculaţii… Dacă putem considera voturile acordate PSD-ului şi liberalilor drept opţiuni electorale ce resping poziţia de forţă a lui Băsescu, în ultimii patru ani, atunci preşedintele îşi poate face calculul că aproximativ 57% dintre alegători nu-l mai doresc! În clipa în care va desemna un candidat pentru funcţia de premier, ori va lua act de oricare majoritate parlamentară ce îi poate impune un prim ministru, Traian Băsescu va trebui să se gîndească de şapte ori, pentru că 2009 este an electoral prezidenţial.

Dilemele preşedintelui au fost enunţate, în diferite forme, de mai mulţi comentatori, în ultimele zile. Eu încerc doar un rezumat schematic, pentru a vă lămuri că Băsescu nu hotărăşte acum doar un premier, ci îşi decide, într-o anumită măsură, chiar alternativele electorale personale! Pe de o parte, clientela sa politică, adică aceea care a finanţat campania PD-L şi se pregăteşte să finanţeze şi campania prezidenţială viitoare, stă de doi ani pe bară, de cînd PD-L a fost scos de la guervnare de Tăriceanu, iar nevoia de a-şi recupera banii investiţi în politică este evidentă. Dacă va fi format un guvern cu asemenea interese financiare, iar acesta va conduce prost ţara în anul foarte greu care urmează, mai ales din cauza crizei mondiale, atunci Băsescu va avea o mare problemă la alegerile prezidenţiale, deoarece nu va mai avea pe cine să dea vina, pentru a cîştiga, în calitate de unic salvator al ţării. Pe de altă parte, un guvern dominat de PSD i-ar permite lui Băsescu să menţină aceeaşi stare conflictuală din ultimii patru ani şi să se dezvinovăţească în faţa electoratului, în cazul în care oamenii vor fi mai nemulţumiţi de starea lor socială în 2009. Vedeţi cît de parşivă este realitatea politică din aceste zile?!

Un singur lucru rămîne sigur: să nu vă faceţi iluzii că Traian Băsescu va desemna un premier alegînd între stînga şi dreapta! „Dilmele” sale se împart între interesul naţional şi personal… Iar prioritatea o are întotdeauna supravieţuirea sa politică. Ăsta este personajul!