Dacă e sîmbătă, putem vorbi şi despre fotbal la această rubrică, mai ales că recenta finală a Cupei UEFA i-a făcut fericiţi chiar şi pe români…

Pe plaiurile mioritice nu se juca fotbal pe vremea lui Ştefan cel Mare, însă atunci voievodul român era stăpîn peste o cincime din Ucraina de astăzi, ca să nu mai vorbim despre Basarabia! Din acest punct de vedere istoric, succesul echipei Şahtior Doneţk ar trebui împărţit, măcar milimetric, şi cu microbiştii români, care sînt urmaşii oştenilor dormitorului moldovean. Iar Mircea Lucescu şi Răzvan Raţ, singurii români care au participat direct la victoria istorică de miercurea trecută, de la Istanbul, fac legătura, simbolic vorbind, între trecut şi prezent. Vă spun sincer, deşi nu vreau să par caraghios, m-a emoţionat momentul în care l-am văzut pe antrenorul echipei cîştigătoare cu tricolorul nostru! În plus, m-am bucurat cînd am auzit mărturisirea lui Mircea Lucescu, anume că ideea de a flutura tricolorul românesc după victorie i-a aparţinut fiului său, Răzvan Lucescu, actualul selecţioner al echipei noastre naţionale. Peste cinci veacuri, adică atît cît ne desparte pe noi acum de epoca lui Ştefan cel Mare, în istoria fotbalului românesc, dacă o va scrie cineva vreodată, va fi pomenită familia Lucescu, dar nu cred că se va vorbi şi despre Gigi Becali, Mircea Sandu sau Mitică Dragomir, pardon de comparaţie…

În schimb, dacă am ajuns să facem comparaţii, vă propun un exerciţiu de imaginaţie! Nu ştiu cîtă „corupţie” exista pe vremea lui Ştefan cel Mare, însă ştiu sigur că, astăzi, există mai multă corupţie politică în Ucraina, decît în România. Cu toate acestea, fotbalul din ţara vecină pare mai curat decît cel de la noi, iar la nivel de cluburi, s-a văzut clar, este mult mai performant. Cum naiba să explici acest paradox? Cel mai la îndemînă raţionament este acela conform căruia miliardarii ucraineni sînt mai bogaţi decît ai noştri şi investesc mai mulţi bani în fotbal. Însă cum rămîne cu arbitrajul? În Ucraina, spre deosebire de România, dacă Dinamo Kiev sau Şahtiorul lui Mircea Lucescu au cîştigat campionatul, nu se fac de rîs în Europa precum cluburile noastre, fiindcă arbitrii sau „valizele” penale nu modifică în mod artificial ierarhia fotbalistică. Acolo cred că se cîştigă titlul pe bune!

După finala de la Istanbul m-am gîndit la toate acestea, amintindu-mi că actuala noastră ediţie de campionat se apropie de sfîrşit, iar clasamentul arată, de data asta, cu totul altfel decât se aşteptau cei mai mulţi urmaşi ai oştenilor lui Ştefan cel Mare. Nu doresc să supăr vreun suporter stelist, însă bănuiesc că, după cîţiva ani de falsă glorie, echipa lui Becali ocupă locul pe care îl merită, de pildă. Hăituit cu procesele penale, miliardarul din Pipera s-a temut să mai corupă arbitri sau echipe întregi, după cum ştim, iar Steaua a ajuns în clasament la adevăratul ei nivel valoric. Să fie acesta un semn bun pentru însănătoşirea fotbalului autohton? Poate, dar nu e suficient cîtă vreme mai există cazuri precum cel al patronului clubului FC Argeş.

Şi ca să pun punctul pe „i”, trebuie să precizez ironic că nu există nicio asemănare între Ştefan cel Mare şi Traian Băsescu, pentru simplul motiv că voievodul nu şi-ar fi pierdut niciodată o noapte întreagă la şpriţuri cu „omologul” medieval al lui Gigi Becali… Ce păcat că nu se juca fotbal pe vremea lui Ştefan cel Mare!