Sub chipul angelic al Medeei Marinescu se ascunde o femeie puternică, o actriţă talentată, al cărei mod de a juca i-a cucerit pe francezi. Prezentă la malul mării, de curând, alături de Florin Piersic, căruia i-a fost parteneră în piesa „Străini în noapte”, de Eric Assous, în regia lui Radu Beligan, a vorbit într-un interviu acordat cotidianului „Telegraf” despre publicul constănţean şi despre următorul spectacol în care va juca pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor.

Reporter: Ce norme ar trebui să respecte, din perspectiva unui actor, publicul care vine în sala de spectacole?

Medeea Marinescu: La Constanţa, există un public pregătit şi dornic să primească spectacole. E un lucru probat. Însă eu am problema telefoanelor mobile, o problemă pe care publicul trebuie să o înţeleagă. Din sală, întotdeauna lucrurile se văd mai simplu. Publicul primeşte povestea şi e obişnuit să vadă actorii degajaţi. Dar noi, de cele mai multe ori, avem emoţii şi sunt o serie de probleme pe care le întâlneşti pe o scenă nouă, o grămadă de necunoscute cu care trebuie să ne acomodăm. De aceea, un telefon mobil ne bruiază foarte tare, ne scoate din starea pe care o avem. Noi simţim dacă publicul este atent, dacă îşi... trage nasul pentru că a plâns. Simţim şi ne ajută în ceea ce facem. Nu pot să-mi explic neglijenţa cu telefoanele mobile. Mi se pare ciudat, deoarece, la Constanţa, există un teatru cu tradiţie şi, în plus, se fac şi multe turnee. Chiar şi atunci când mă duc la o întâlnire, eu îmi închid telefonul mobil din reflex sau îl dau pe silenţios ca să nu deranjez. E ceva ce trebuie să învăţăm. Unii au senzaţia că noi nu le auzim. Le auzim foarte bine, auzim orice foşnet, chiar şi o batistă care se mişcă în buzunar. E bine să scrieţi acest lucru, ca lumea să ţină cont!

Rep.: În ce spectacol vă vor revedea spectatorii de la malul mării?

M. M.: Pe 31 ianuarie revin în „Dineul cu proşti”, de Francis Veber, cea mai recentă premieră a Teatrului Naţional Bucureşti. Va fi prima ieşire cu acest spectacol, iar Constanţa este primul oraş din cadrul turneului. E un spectacol la care nu se găsesc bilete. Chiar şi pentru noi, actorii, e imposibil să facem rost de invitaţii. Biletele se epuizează într-o oră. Este tot o comedie franţuzească, dar de altă factură.

Rep.: Anul trecut, aţi jucat, de asemenea, într-un spectacol franţuzesc, „Egoistul”, de Jean Anouilh.

M. M.: E ciudat că, în ultima vreme, legătura mea a fost foarte puternică cu zona franceză. Dacă stau bine să mă gândesc, joc în patru spectacole care au la bază texte franţuzeşti: „Egoistul”, de Jean Anouilh, „Dineu cu proşti”, de Francis Veber, „Străini în noapte”, de Eric Assous şi „Burghezul gentilom”, de Moliere.