Ca în cazul reproducerii pe targă la bovine, chestiunea ciocoilor, în practică şi în realitatea înconjurătoare a aprins spiritele în partidul lui DD. În lipsa unor definiţii şi regulamente de ordine interioară clare, noţiunea de ciocoi a semănat foarte multă confuzie oarbă, ceea ce ne aminteşte de drama măgarului pierdut în ceaţă. O mare şi mistuitoare problemă a sfârtecat liniştea şi metabolismul socialiştilor de pretutindeni, cu precădere de la noi, unde, în politichie, se practică aruncatul cu căciula în câini. În definitiv, ce este ciocoiul şi ce vrea el? Cu siguranţă, ne aflăm în faţa unei întrebări existenţiale. În acest context, e musai să-l identificăm pe DD, prototipul ideal de ciocoi de pe care curg tot felul de zdrenţe de firmă. Ştim cu toţii că ideologia partidului său se bazează pe capacitatea de a hali ciocoi cu polonicul. Desigur, între DD şi ciocoii din viaţa noastră de zi cu zi există numeroase asemănări. Din păcate, liderul PP se remarcă prin grave şi evidente carenţe de imagine. Ca să se expună convingător în materie de halit ciocoi, DD ar fi trebuit să fie natural şi exigent cu imaginea sa contemporană. Cu siguranţă, statutul de sărac lipit pământului i-ar fi creat o cu totul altă aură. Cu glicemia la pământ, anemic şi jerpelit, DD ar fi fost în măsură să dea o notă de autenticitate luptei sale cu ciocoii. Sigur, domnia sa se plânge pe sticlă de nivelul său precar de trai, văitându-se intens pe tema zdrenţelor din dotare. În realitate, pentru că este vorba de o farsă electorală, stocul de ţoale de pe DD rivalizează cu poşetele Elenei Udrea, atenţie, până la ultima cataramă. Precizez că nu există nicio legătură dialectică între catarama lui tanti Nuţi şi fosta cataramă liberală, care, iată, vrea să candideze pentru un loc în Parlamentul României! E drept, ca să fie cât mai convingător, DD şi-a scos meşteşugit un dinte din faţă, atrăgându-şi consecvent simpatia babelor ştirbe din frumoasa noastră patrie. Ţinând în permanenţă mâna la gură, ca şi cum ar fi mâncat usturoi, babele ştirbe s-au dovedit a fi ascultătoare de nădejde a prelegerilor dedicate ciocoismului românesc, grea şi amară povară... În cazul lui DD, lipsa dintelui din faţă exprimă glorioasa afirmare a politicianului în lupta de clasă. Istoricii şi analiştii continuă să întoarcă acest caz perfid pe toate părţile moi şi nu numai... S-a spus, după intrarea noastră într-o nouă orânduire a politichiei, că între DD, duşmanul înrăit al ciocoilor, şi preşedintele Băsescu există o sumedenie de afinităţi, fapte de prietenie şi regula reciproc avantajoasă. Foarte mulţi dintre istoricii acestor vremuri greu de rumegat sunt convinşi că dintele din gura lui DD a fost scuipat de posesor în urma unui cap prezidenţial primit exact în gură. Ce vreţi, apucături de primar general! După cum puteţi constata, ţara noastră musteşte de generali şi de colonei pârâţi. Deşi şi-a sacrificat cu sânge rece dintele din gura-i aurită cu perje, DD nu a reuşit să ne convingă în ce priveşte lupta sa împotriva ciocoilor autohtoni... După ce şi-au scos câte un dinte, chipurile, în timpul luptei de clasă, numeroşi ciocoi au parcat în garajele subterane ale PP. Să vezi şi să nu crezi! Strâns uniţi în jurul dintelui ciocoiesc, dalmaţienii politichiei fac din nou casă bună cu traseismul politic, confundând PP cu o micuţă gară pentru politicieni aflaţi în tranzit pentru ciolan. Lipsa dintelui din gura lui DD reprezintă principalul element de identificare a noilor ciocoi.