Fostul însărcinat cu afaceri al României la Singapore, Silviu Ionescu, urmărit penal în România pentru că ar fi produs un accident soldat cu un mort în timp ce se afla la post, sugerează că ar fi căzut în dizgraţia autorităţilor singaporeze şi că totul ar fi o înscenare. Silviu Ionescu a declarat că poate să jure oricând pe Biblie că nu a făcut accidentul pentru care este urmărit penal în România. Acesta a acreditat ideea că a căzut în dizgraţia autorităţilor din Singapore, în special, în ultimul an, din momentul în care MAE i-a cerut să se implice mai mult în observarea activităţii politice, ceea ce a făcut să devină o persoană incomodă într-un stat care, sugerează diplomatul, are o problemă cu Convenţia Drepturilor Omului.

Silviu Ionescu susţine că şi în 2007 s-a încercat învinovăţirea lui pentru un accident similar, dar atunci a putut dovedi că nu el a fost la volanul automobilului. Şi acum, susţine Ionescu, există un martor care ştie că nu diplomatul român a provocat accidentul din 15 decembrie 2009, dar fostul însărcinat cu afaceri spune că nu a vrut să-l contacteze. Acest martor i-ar fi trimis un e-mail fiului lui Silviu Ionescu în care spune că ştie că diplomatul român nu a fost la volan în momentul accidentului. În sprijinul tezei că ar fi vorba despre o înscenare, diplomatul român mai aduce două argumente. Un fapt caracterizat despre cel puţin ciudat este că unul dintre martorii despre care presa din Singapore a vorbit foarte mult, un şofer de taxi, a reţinut în mod excepţional bonul cursei pe care ar fi făcut-o în noaptea accidentului cu Silviu Ionescu, o cursă prin care, potrivit presei locale, diplomatul român ar fi încercat să-şi construiască un alibi. Tot şoferul de taxi declară că a scos abia după o săptămână bonul, la insistenţele poliţiei, care, timp de o săptămână, a cercetat toate companiile de taxi şi a făcut presiuni extraordinare. Un al doilea argument invocat deSilviu Ionescu pentru a demonstra că a devenit incomod pentru autorităţile singaporeze este deschiderea unei proceduri locale specifice, în faţa unei curţi, prezidată de către un judecător şi unde procurorul vine cu probe şi aduce martori. „În cazul acesta am înţeles că o să fie peste 30 de martori”, a punctat Ionescu, deşi accidentul s-a produs în jurul orei 3.00 noaptea. Acesta susţine că în legislaţia singaporeză este prevăzut în mod expres că diplomaţii nu pot fi judecaţi prin această procedură şi, totuşi, procesul are loc.

Întrebat de ce în ultimul an a cerut tot timpul la Bucureşti, în Centrală, să fie transferat într-o altă ţară, după ce în primii doi ani de la preluarea postului la Singapore totul fusese în regulă, Silviu Ionescu a invocat starea de sănătate şi stresul pe care îl presupunea îndeplinirea exigenţelor MAE. „Am primit întotdeauna, în ultimii doi ani am primit scris, poate chiar uneori corect, uneori poate exagerat reproşuri de acasă că nu mă ocup foarte mult de această activitate politică. În ultimul an, forţat de aceste împrejurări,am început pe politică şi din acel moment, lucrurile... Ce înseamnă munca politică? Înseamnă observarea politicii pe care o duce ţara respectivă - şi politică economică, şi politică socială, şi drepturile omului ş.a.m.d., neînţelegând că observarea asta înseamnă - să nu tragă cineva concluii pripite că înseamnă vreo acţiune de spionaj sau altceva! - deci observarea pe care o face orice om normal sau care are acces”, a explicat Ionescu. Întrebat de unde ştiau autorităţile singaporeze că a devenit în al treilea an de şedere o persoană incomodă pentru ele, diplomatul afirmă că a discutat în mod expres cu autorităţile din cadrul Ministerului român al Afacerilor Externe şi nu îşi permite să discute în public despre aceasta.

În anii precedenţi, Silviu Ionescu a fost consul economic al României la New York, timp de peste patru ani, iar în Grecia a fost patru ani şi jumătate consul general la Salonic şi secretar I la Atena. Întrebat dacă înainte de accident era pe punctul de a fi declarat indezirabil de către autorităţile din Singapore, Silviu Ionescu a declarat că nu poate afirma aceasta şi nu vrea să facă speculaţii, dar poate spune ce senzaţie şi ce semnale a avut.