Hîrtiile de doi lei şi patalamalele de tot felul reprezintă garanţia totală pentru cei care au pile fără să aibă habar de vreo meserie. Fac unii diverse facultăţi pe bandă rulantă sau la rotisor, reuşind într-o lună de zile ceea ce alţii nu au izbutit într-o viaţă de om! La diplome şi la licenţe cu lopata, pentru că aceasta este unitatea de măsură a parveniţilor, e ca în cazul îmbogăţirii peste noapte! Cunosc un individ care, cu toate că nu are habar de cifre şi situaţii, se laudă peste tot că este… statistician! Deunăzi, statisticianul dădea cu mătura în faţa unei gherete cu legume, inclusiv castraveţi la grădinar. L-am întrebat la ce îi serveşte statistica acumulată în momentele în care se luptă cu eroism cu măturoiul în mînă contra prafului şi a muştelor verzi de sezon. Interlocutorul meu s-a dezlănţuit pe tema mulţimilor, încercînd să-mi demonstreze că măturatul local este o activitate responsabilă care necesită o pregătire intelectuală pe măsură. Aud că unii adună diplome pentru că aşa s-ar cere în Europa! Sînt mahări care-şi pregătesc odraslele la nu ştiu cîte şcoli pe zi! Fac actorie, balet, mimică, dicţie şi şapte limbi străine în două ore de cursuri. Să facă, numai că, în opinia mea, trec precum gîsca prin apă prin toate disciplinele aferente mofturilor părinteşti. Şi statisticianul măturător se trage dintr-o astfel de familie, fiind victima celor care i-au băgat pe gît ştiinţele exacte de care nu are habar! Diplomele şi licenţele de tot felul au devenit specialitatea unor politicieni care vor să profite de posibilităţile care li se oferă în ce priveşte pregătirea lor multilaterală şi de un larg orizont intelectual. Înainte, în epoca de aur comunistă, partidul conducător îi forţa pe activişti să-şi termine cele opt clase elementare. După revoluţie, diverşi intruşi au pus, în conjuncturi care nu sînt greu de intuit, mîna pe cîte un snop de diplome de bacalaureat. Urcarea cu forţa a politicii pe noi culmi de progres şi civilizaţie a ridicat ştacheta exigenţelor şi a pretenţiilor regionale. Vine vorba, pentru că, în realitate, cei mai mulţi dintre ei, chiar dacă au învăţat să-şi fixeze papionul cu bolduri la gît, tot nişte văcari au rămas! Se bat politicienii noştri în tona de diplome pe cap de ales al poporului. Ce folos de vreme ce au rămas repetenţi la capitolul şapte ani de-acasă! În fişele celor mulţi nu se găsesc anii respectivi! Statisticianul invocă în diverse situaţii necesitatea aprofundării studiilor superioare pentru ca măturatul să fie efectuat ştiinţific şi ecologic. Conform noilor cerinţe, spune el, este important ca măturătorul să calculeze din timp unghiul de bătaie şi raza de acţiune a sculei cu care dă pe jos într-o veselie. Poate că are dreptate în felul său! Alţii, cu mult mai multe diplome decît el în palmares, nu au nici măcar pasiunea măturatului. Cei din această categorie s-au dedicat total trasului mîţei de coadă! Eficientizarea trasului mîţei de coadă reprezintă şi obiectivul de bază al Guvernului, locul unde, conform unor anumite teorii, se regăsesc cei mai mulţi dăştepţi ai poporului, izvorul consacrat al materiei cenuşii care poartă clar amprenta politichiei noastre. Sînt şi guvernanţi care, fără a cunoaşte prea bine realităţile patriei, se avîntă în acţiuni falimentare sau trag mîţa de coadă cu un exces de zel de-a dreptul prostesc! Măcar statisticianul nostru socoteşte de două ori înainte să dea cu mătura!