Discursul preşedintelui Traian Băsescu în faţa Parlamentului mi-a adus aminte de atmosfera de altădată din vagoanele restaurant de pe calea ferată. Cum intrai în localul de pe şine, erai atenţionat că nu ai voie să stai la masă, ca să serveşti o cafea sau o gustare, mai mult de 35 de minute! În faţa Parlamentului şi a naţiunii, prezidentul a semănat leit cu un călător umil, care, ocupînd un loc la fereastră, ceea ce reprezintă şi astăzi o poziţie privilegiată, serveşte micul dejun cu ochii pe ceas. Practic, înfulecă totul pe nemestecate. Prinzînd o poziţie avansată la microfonul înaltei tribuni parlamentare, preşedintele s-a lansat într-o cursă contracronometru, sărind fraze întregi, înghiţind uneori cuvinte, ca şi cum s-ar fi temut să nu depăşească timpul alocat discursului său. Ca atare, s-a încadrat sub baremul stabilit în protocol, ceea ce, pentru domnia sa, reprezintă o performanţă, cunoscut fiind faptul că adeseori obişnuieşte să bată cîmpii. S-ar putea ca zelul oratoric al lui Traian Băsescu să fi fost coborît pînă la faza de anemie de imaginea dezolantă a Parlamentului, cu foarte multe locuri goale, dovadă clară că, scuzaţi cacofonia, cuvîntarea sa nu a stîrnit nici cel mai mic interes printre indivizii programaţi să fie aruncaţi peste bord. Nu e vorba numai de cei 322 de “negri mititei”, ci de întreaga clasă politică, aia care-i stă în gît preşedintelui. Înainte de a fi introdus în vagonul restaurant al Parlamentului, prezidentul a fost obligat să aştepte în culise pînă cînd, fugăriţi de potera PD-L, aplaudacii săi, rătăciţi pe holuri, au fost convinşi să intre în sală. Modelul a fost preluat de la transportatorii care nu pleacă în cursă pînă nu se ocupă toate locurile din microbuz. În cazul de faţă, microbuzul fiind mult prea mare, susţinătorii săi s-au mulţumit şi cu sfertul parlamentar. Ca un tenor care şi-a pierdut vocea din cauza şpriţului de vară prea rece, preşedintele Băsescu a încercat cîteva vocalize, dar totul a sunat jalnic de fals. Paradoxal, i-a lipsit foarte mult, precum sula din coaste, Vadim cu benerele lui cu puşcăria mafioţilor! Pentru discursul său incoerent şi lipsit de substanţă, ar fi dat vina pe liderul peremist. S-ar fi plîns că este bruiat. Ar fi făcut apel la întreaga naţiune, motivînd că oligarhii lui peşte îi bagă pumnul în gură. Cui? Tocmai lui, justiţiarului! În lipsa echipei de zgomote de la PRM, s-a auzit pe îndelete glasul gîtuit de emoţie al prezidentului, care, în cele din urmă, ne-a convins că nimic nu are a spune… Cînd citea, se vedea de la o poştă că nici el nu crede ce spune! Cînd realiza că riscă să fie stupid de-a binelea, sărea peste rînduri şi făcea ochii mari ca să vadă dacă s-au prins cei din sală. Plictiseală la nivel naţional. Discursul prezidentului a fost relevant dintr-un singur punct de vedere. Cel care coincide cu opinia PRM despre votul uninominal şi despre necesitatea revenirii la listele de altădată. Pe această temă, Traian Băsescu le-a ridicat mingea la fileu peremiştilor pînă la nivelul nasului şi i-a invitat să folosească dezinvolt reverul. Ca atare, domnul Bolcaş a dat fuguţa în instanţă cu cuvîntarea preşedintelui, înegrind paragraful în care se face vorbire despre mult comentata Hotărîre de Guvern, care, nu-i aşa?, “nu respectă rigorile legii”. Practic, acesta a fost mesajul de bază cuprins în discursul despre starea naţiunii. Chiar dacă, deocamdată, acţiunea PRM a fost respinsă, prezidentul mai speră încă să nu fi făcut drumul de pomană pînă la Parlament şi să nu-şi fi răcit gura în zadar. Ca să fie cît mai convingător în această direcţie, nu s-a putut abţine să nu dea Justiţiei cîteva indicaţii preţioase cu arătătorul său prezidenţial, după ce, în Parlamentul României, a făcut teoria chibritului pe tema independenţei acesteia. Aşadar, după un scenariu bine pus la punct, Vadim a stat cuminţel acasă, ca să nu existe factor perturbator, iar Băsescu a făcut propagandă vechiului sistem de votare. Sărmanul Boc! Vă amintiţi cum a fost el luat la ţintă şi batjocorit, în urmă cu o lună, cînd era acuzat că a acţionat de capul lui în privinţa trocului dintre PD-L şi PRM? După care, cu cenuşă în păr, a sărit la interval Cezar Preda, cu refrenul “şefu, să ne ierţi, noi am fost beţi”! Aiurea. Discursul din tren al preşedintelui a făcut lumină într-un caz deloc misterios. Domnia sa a ştiut tot timpul de aranjamentele cu PRM, altfel nu văd de ce ar fi atît de interesat şi de implicat în acţiunea menită să demoleze din temelii votul uninominal. Care vot, ştim cu toţii, scufundă PRM şi înmoaie genunchii celor de la PD-L.