”Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, care a trăit în umbra preşedintelui Consiliului European, Herman Van Rompuy, de la începutul anului, a avut, marţi, şansa să strălucească, fiind invitat să susţină primul discurs anual asupra stării Uniunii”, comentează blogul “The Economist”. Dar, în opinia blogului, “evenimentul şi-a pierdut importanţa, din cauza excesului de zel al Parlamentului, prin ameninţarea absenţilor cu amendarea. Un alt inconvenient a fost programarea acestui discurs la Strasbourg, în aceeaşi zi cu o reuniune, la Bruxelles, a miniştrilor Finaţelor, care urmau să discute despre industria financiară şi zona euro, lucru care îl prezintă pe Barroso şi mai detaşat de ceea ce se întâmplă. În pofida faptului că preşedintele Executivului european a utilizat unele formule retorice inspirate, discursul nu transmite vreo pasiune reală sau vreo direcţie. Barroso a prezentat ca pe o listă de cumpărături lucrurile pe care le consideră necesare, dar care ar putea să nu fie atinse şi anume, politicile economice, promovarea creşterii economice, crearea unei zone de libertate, justiţie şi securitate, lansarea de negocieri asupra unui nou buget şi impunerea Uniunii pe scena globală. Ideile acestuia au fost atât de neclare, încât pot fi ignorate fără probleme”.

Citând declaraţia “rasismul şi xenofobia nu au loc în Europa. Fac un apel puternic să nu fie trezite fantomele din trecutul Europei”, blogul afirmă că aceasta vizează hotărârea lui Nicolas Sarkozy privind deportarea romilor în România şi Bulgaria. Eurodeputaţii au reacţionat criticând eşecul peşedintelui Comisiei de a oferi un răspuns la problemele Europei. Blogul îl citează pe liderului socialiştilor şi democraţilor, Martin Schultz, afirmând că Barroso a susţinut “un discurs liberalo-socialisto-verde”, o caracterizare corectă. “Una dintre problemele lui Barroso este că el este doar unul dintre cei patru preşedinţi actuali ai Uniunii, pe lângă Herman Van Rompuy, Jerzy Buzek şi preşedintele Consiliului de Miniştri, şi nici măcar nu este un preşedinte ales, ca Barack Obama”, conchide blogul, citând un eurodeputat eurosceptic britanic.